Se afișează postările cu eticheta credință. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta credință. Afișați toate postările

joi, iunie 03, 2021

Sfîntul Policarp - Iubirea frăţească

 



X. 1. Aşadar, stăruiți dar în acestea şi urmaţi pilda Domnului, fiți tari în  credinţă și de neclintit, iubitori de frăţie, cu dragoste unii pentru alţii, uniți în adevăr, avînd răbdare între voi cu blândeţea Domnului, fără să dispreţuiţi pe cineva.(1)


Cugetare:

  • Cu voia lui Dumnezeu, Sfîntul Policarp ne-a însoțit în această perioadă grea și plină de nesiguranțe și dezbinări. 

  • L-am avut alături de noi și am învățat de la el cum să trăim o ortodoxie patristică, adică o ortodoxie autentică. 

  • Privind în fugă peste textele publicate de noi din Sfîntul Policarp ne amintim:
            1. Primim și slujim Domnului urmînd pilda imitatorilor adevăratei iubiri (sfinții);

            2. Lăsăm deoparte vorbăria deșartă și punem învățăturile în aplicare de îndată (ne încingem șalele) știind că lucrarea noastră este mîntuiitoare nu din cauza noastră ci a harului;

            3. Domnul ne-a învăţat:

              - „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”; 

              - iertaţi ca şi vouă să vi se ierte; 

             - arătaţi milă pentru ca şi vouă să vi se arate milă; „măsura cu care voi măsuraţi va fi cea după care vi se va măsura”;

             - „fericiţi sunt cei săraci” şi cei „prigoniţi pentru dreptate, fiindcă a lor este Împărăţia lui Dumnezeu”. (Mt 7,1; Lc. 6, 37; Lc 6,20; Mt. 5, 3 și 10) 

            4. Ni se spune că dacă am da atenție invataturilor apostolice  vom putea să ne zidim în credinţa ce ne-a fost dată. 

            5. Începutul tuturor relelor este iubirea de avere;

            6. Văduvia este o stare care transformă persoanele în altare ale lui Dumnezeu dacă se trăiește moral;

            7. Diaconii slujesc lui Hristos, nu omaenilor, să placă Aceluia nu să caute a fi plăcuți oamenilor;

            8. Tinerii (fecioarele incuse) pot trăi fără pată morală, în abstinență sexuală și abținîndu-se de la rău (în opoziție cu foamea de „experiențe” care li se insuflă azi;

            9.  Preoții să:

                - fie cu inimă bună;

                - să îi aducă înapoi pe cei rătăciți;

                - să cerceteze bolnavii;

                - să nu neglijeze pe cei în nevoi (văduve, orfani etc)

                - să aibe gîndul la Dumnezeu mereu;

                - să se ferească de orice mînie;

                - să fugă de iubirea de bani;

                - să nu aibe judecăți aspre;

                - să slujească cu frică și evlavie;

                - fie rîvnitori la bine;

                - să stea deoparte de certuri;

               - să stea deoparte de fățarnici, de prefăcuții credinței și de cei care provoacă rătăciri;

            10. Cel care nu mărturisește Cruce este de la diavol;

            11. Învățăturile false se combat începînd prin a ne întoarce la rugăciune și postire;

            12.  Nădejdea noastră și garantul mîntuirii este Iisus Hristos, Domnul.

            13. Să imităm răbdarea Sa.

           14. Să facem ascultare (cu mintea, inima și fapta) de cuvîntului dreptătii (învățăturile de credință)

            15. Să exersăm (antrenăm) capacitatea de a îndura.

            16. Să ne motivăm admirînd mucenicii și martirii.

            17. Să nu iubim aceste vremuri ci pe Hristos, Cel ce a înviat.

            18.  Ni se spune: 

         - fiți tari în  credinţă și de neclintit,  

         - iubitori de frăţie, 

         - cu dragoste unii pentru alţii,  

         - uniți în adevăr, 

         - avînd răbdare între voi cu blândeţea Domnului, fără să dispreţuiţi pe cineva.”

         - Supuneţi-vă unii altora, purtaţi-vă cu cinste între neamuri, (I Pt 2,12) 

         - pentru ca din faptele voastre cele bune și voi să primiţi laudă 

         - și Domnul să nu fie vorbit de rău din cauza voastră. 

            19. Să nu ezităm să facem binele de îndată ce putem;

            20. Ne întristăm pentru cei care cad din credință;

            21. Cu cît credem că știm mai bine Sf. Scriptură, cu atît crește răspunderea de a trai conform ei;

       22. Sfîntul Policarp roagă pe Dumnezeu pentru noi, cerînd: să vă zidească în credinţă şi în adevăr şi în toată blândeţea şi fără mânie,ci în ascultare, îndelungă răbdare, înfruntarea necazurilor şi curățenie; şi să vă dea soartă şi parte cu sfinţii Săi şi nouă şi vouă şi tuturor celor de sub cer care vor crede în Domnul nostru Iisus Hristos şi în Tatăl Său, Care L-a înviat din morţi.


Mare este Dumnezeu între sfinții Săi! 

Pentru rugăciunile Sfîntului Policarp, Doamne Iisuse, ajută-ne, apără-ne și ne mîntuiește!


_______________
1) Sfîntul Policarp, Episcopul Smirnei, Ed. Doxologia, Iași, 2011, p. 76






joi, mai 27, 2021

Avva Diadoh al Foticeei - Cuvînt ascetic despre viața morală (VII)

 



22. Cînd cercetăm adîncul credinței se tulbură, dar cînd îl privim cu dispoziția simplă a inimii se înseninează. Căci adîncul credinței fiind apa uitării relelor, nu rabdă a fi cercetat de cugetări iscoditoare. Să plutim deci pe aceste ape cu simplitatea înțelegerii, ca să ajungem la limanul voii lui Dumnezeu.

23. Nimeni nu poate iubi sau crede cu adevărat dacă nu se are pe sine pîrîș al său. Căci cînd conștiința noastră se turbură prin mustrările ce și le face, nu mai este lăsată mintea să simtă mireasma bunurilor supralumești, ci îndată e cuprinsă de îndoială: pe de o parte, dorește acea mireasmă cu ardoare pentru experiența anticipată prin credință, pe de alta, nu o mai poate prinde cu simțirea inimii prin dragoste, din pricina deselor împunsături ale conștiinței mustrătoare. Dar curățindu-ne pe noi înșine printr-o atenție mai fierbinte, vom cîștiga ceea ce dorim în Dumnezeu, dobîndind o și mai deplină înțelegere.(1)


Cugetare:

  • Adîncul credinței e mai mult decît structura convingerilor noastre. Fără a le exclude, el e stratul mistic în care se ascunde lucrarea dragostei Sfintei Treimi. Dragostea are izvorul în Sfînta Treime, nu este generată nici de biochimie, nici de anatomia encefalică, nici de procese neuropsihiatrice și nici măcar nu este un produs al sufletului omenesc imaterial.  Lucrarea aceasta este perseverentă și fermă dar blîndă și grijulie. Pentru a ne păstra libertatea nealterată ea se învăluiește cu discreția și nu cedează eforturilor iscodelilor filosofice sau de analiză, fie ele cît de riguros științifice. Altfel, am fi obligați să aderăm la ea prin forța strălucirii sale. 

  • Însă, odată cu detașarea de neliniștea cunoașterii în termeni dictați de complexitatea limitărilor noastre, putem cîștiga simplitatea înțelegerii. Aceasta vine ca urmare a colaborării noastre cu nelimitarea cunoașterii dumnezeiești.  În practică, „apa uitării relelor“ este puterea înțelegătoare prin care văd răul dincolo de ispitit și de ispită. Adică, dincolo de victimă și eveniment. De aceea aceste rele sînt spălate de adîncul credinței. Altfel, incapacitatea noastră de a discerne ne obligă să lucrăm cu termeni incompleți. Ajungem să construim explicații și justificări care par a fi corecte dar fiind incomplete sînt, desigur, eronate. Simplitatea înțelegerii este cunoașterea capabilă a sesiza lucrarea dragostei.

  • Nu putem urca duhovnicește dacă nu sîntem primii și cei mai severi critici ai noștri. 

  • O condiție a îmbunătățirii este atenția la abateri și greșeli.

  •  Dar această atenție nu este îndreptată spre aproapele ci înspre mine însumi. 

  • Astfel voi putea găsi din vreme locurile în care este necesar să muncesc pentru a îndrepta abaterile mele.

  • Este necesar să înțeleg că această atenție nu este de aceeași natură și nici de aceeași formă cu auto-învinuirea. 

  • Vina este diferită atît de această atenție critică cît și de pocăință. Atenția critică și pocăința se constituie în puteri lucrătoare ale acțiunii de îndreptare, pe cînd vina blochează acțiunea și îndeamnă la contemplarea nesfîrșită și inertă a cauzei sale (greșeala, abaterea, păcatul)
______________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Ed. Humanitas, București, 2009, p. 318