Sfîntul Nil Ascetul- Cuvînt ascetic foarte trebuincios și folositor (XXXII)

 

34. Dar să audă unii ca aceştia pe fericitul Ezechiil, care îi plînge pe cei ce procură mijloace pentru plăcerile altora, şi se potrivesc voilor fiecăruia, îngrămădindu-şi lor pe „vai". 

Căci zice: „Vai de cele ce cos perniţe fermecate pentru subsuori şi fac marame pentru capul celor de orice statură, pentru a vîna sufletele! Au doar vînînd sufletele poporului Meu, vă veţi mîntui sufletele voastre?".(Iez 13, 18) 

La fel şi aceştia, adunîndu-şi cele de trebuinţă din danii şi  îmbrăcîndu-se în veșminte cusute din stofe moi, ruşinează prin vălurile lor pe cei ce trebuie să se roage sau să tîlcuiască Scriptura cu capul descoperit, feminizînd starea bărbătească şi pierzînd suflete pe cari nu trebuia să le omoare.

Ar trebui să asculte aceştia mai ales de Hristos, adevăratul Învăţător, respingînd cu toată puterea slujba de conducere a altora.

 

Căci zice acela către învăţăceii Săi:„Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.". (Mt 23, 8)

Dacă lui Petru, lui Ioan şi întregii cete a Apostolilor, le-a dat sfatul să stea departe de asemenea lucru şi să se socotească mici pentru asemenea vrednicie, cine va fi acela care să se închipuiască pe sine mai presus de ei şi să se socotească în stare de o vrednicie de la care au fost opriţi aceia? Sau poate, zicîndu-le să nu se cheme Rabi, nu îi opreşte de a fi, ci numai de a se numi?(1)

Cugetare:

• Vînătorii de suflete sînt dușmanii lui Dumnezeu.
  
  
• Sfătuitorii care se folosesc de slăbiciunile patimilor celor sfătuiți de ei pentru a-i face să se simtă confortabil, sînt asemenea vînătorilor care pun momeală pentru a ucide.
  
  
• Nu este mîntuire pentru acești sfătuitori care nu pot rezista tentației de a-și da alintarea concupiscenței pe față. Unii depun voturi de sărăcie dar umblă îmbrăcați în veșminte al căror preț ar liniști foamea unor orfani ceva timp. Aceste veșminte hrănesc nevoia de a atrage aceeași nevoie care face pe unele dintre femei să fie nefericite cînd cred că nu sînt atrăgătoare și să facă tot posibilul să devină rapitoare- machiaj, ținută, purtare etc. La aceasta se referă sfîntul spunînd că vînătorii de suflete, sfătuitorii iresponsabili, feminizează starea bărbătească.
  
  
• Așadar, mai bine ne este să nu îngăduim ca frații și surorile noastre să ne numească „învățători”, „maeștri”, „rabi” ci doar să ne asumăm realitatea că sîntem frați și surori.
  
  
• Dar asta nu înseamnă că nu putem deveni înțelepți îndeajuns încît să fim în realitate învățători, ci doar că nu trebuie să căutăm a abține un titlu gol.
  
  
• Un preot este părinte duhovnic, altul caută să fie numit duhovnic, are planuri si strategii prin care să atragă pe cît mai mulți care să-l numească așa. Dintre ei, ultimul în realitate este vînător de suflete.

_______________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 175

Sfîntul Nil Ascetul- Cuvînt ascetic foarte trebuincios și folositor (XXXI)

 

33. În felul acesta va ajunge şi el însuşi la starea rîvnită şi va călăuzi şi pe cei supuşi, fără greşeală, spre ţinta virtuţii. 

Dar cei mai mulţi, fără să fi făcut nicio osteneală, şi fără să fi izbîndit vreun lucru mic sau mare de-al evlaviei, aleargă la întîmplare în numele ei, dovedind o cumplită lipsă de judecată, odată ce nu socotesc aceasta ca o primejdie. Ei nu numai că nu îngăduie nimănui să-i îndemne la lucru, ci, colindînd prin uliţele strîmte, atrag în jurul lor pe toţi cei ce se nimeresc, făgăduindu-le marea cu sarea, asemenea acelora care îşi tocmesc oameni plătiţi, făcînd cu ei învoieli despre hrană şi îmbrăcăminte. De fapt, cei ce iubesc acest lucru, dorind să apară înconjuraţi de mulţime şi să fie purtaţi pe mîini şi să se înfăţişeze cu toată pompa de care sunt înconjuraţi învăţătorii, îmbrăcaţi în făţărnicie teatrală, dacă vor să nu fie părăsiţi de cei care fac această slujbă, trebuie să le dăruiască multe pentru împlinirea plăcerilor lor şi să fie cu îngăduinţă faţă de poftele lor. Ei trebuie să facă asemenea unui vizitiu care dă frîu liber cailor şi îi lasă pe drumul voilor lor, din care pricină aceştia îl duc prin gropi şi în prăpăstii, poticnindu-se de toate cîte le vin în cale, nefiind nimeni care să-i oprească şi să-i împiedice din pornirea lor fără rînduială.(1)

Cugetare:

• Acest cap dă pe față slăbiciunea falșilor învățători. 
  
  
• Primul aspect care îi trădează este nevoia de mulțime care să îi bage în seamă.
  
  
• Al doilea este teatralitatea. Le plac manifestările și cuvintele care crează spectacol, dar ei sînt asemenea unor actori care iau pentru un timp limitat trăsăturile personajelor jucate și le fac credibile. Au declarații care zgîrie atenția publică, fie de vreun soi de radicalism, fie - la capătul opus- de vreun soi progresist și libertin. 
  
  
• Astfel vedem preoți care se autopropun ca modele profetice, se așează în fruntea coloanei sfinților aleși de ei după bunul plac, ale căror predici și cuvinte de înțelepciune le selectează cu atenție ca nu cumva să le contrazică opiniile împătimite. 
  
  
• Și dacă în mod natural lucrul acesta ar fi respingător și ar alunga pe cei care ar putea să-i urmeze, în realitate tatăl înșelăciunii îi învață cum să le ofere celor care-i urmăresc ceea ce le îngăduie să se simtă bine în împătimire.
  
  
• Cine are nevoie de slavă de la oameni, asta primește de la învățătorul neluminat, cine are nevoie de senzația că știe adevărul ascuns de alții și-și hrănește importanță de acolo, primește ce cere. Și tot așa.
  
  
• Însă nu doar dintre preoți se adună numărul celor care, nefiind purtați în căile virtuții, înșeală semenii cu slaba învățătură. 
  
  
• Avem aici mireni care se comportă și predică de parcă ar fi autorități ecclesiale. Preoți, călugări, episcopi și patriarhi sînt subiecți ai judecății lor lipsite de vreun angajament ferm în fundamentele exigenței  bisericești. Unii au studii teologice, unii sînt psihologi, psihiatri sau medici dar pot fi și dintre cei cu îndeletniciri practice, lipsite de rafinamentele intelectuale. Toți aceia știu cum să învețe pe alții calea cea ascunsă a asceticii ortodoxe cu condiția să practice ce le place lor și să nu fie întrebați de ascultare și de devoțiunea proprie față de despătimire și față de căutarea virtuții.
  
  
• Cei care sînt profesori, psihologi, psihiatri, și de felurite profesii care se adresează sufletului, emoțiilor, spiritualității și a culturii pot avea tendința de face concesii care să-i facă simpatici și găsesc modalități prin care să facă scăzăminte care-i fac populari. E mai ușor să ispitești semenul să își accepte trăsătura slabă, căderea ori alegerea comodă decît să îl sprijini pe drumul spre vindecare, să îi dai putere și direcție cînd nu are.

_______________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 175