sâmbătă, ianuarie 07, 2006

"Nu înţeleg de ce Biserica se amestecă în teatru"

"Eu nu am veleităţi să montez un parastas. Nu înţeleg de ce Biserica se amestecă în teatru." - zise Benoît Vitse care a regizat piesa "Evangheliştii" de Alina Pippidi Mungiu.
Autoarea dă şi ea bice: "Mesajul este că textele sfinte trebuiesc privite mai metaforic, nu literal, şi că filosofia creştină, care stă la baza Occidentului, este cea tolerantă şi individualistă, mesajul originar al lui Hristos, adesea deformat istoric de Biserică."

Concluzia mea? Preoţii să înceteze să citească literatură, să vadă filme sau piese de teatru şi nu doar ei ci şi credincioşii şi să treacă la citit tipicul parastasului! Şi dacă totuşi o fac să nu îşi exprime opinia! E lume liberă! Doar păgânii şi ateii au dreptul la opinii!

Cel putin eu, biet popă, ştiu că nu un parastas se montează ci o piesă de teatru.
Şi poate mai ştiu şi câte ceva despre deloc originala idee a iubirii dintre Hristos şi Maria Magdalena, Merovingieni, Graal, fraţii lui Iisus şi alte "exotisme" răsuflate.

De remarcat că nu doar ortodocşii s-au indignat de ideea de a "pune" piesa aceasta in post, ci şi catolicii. Excluşi se pare din "filosofia creştină care stă la baza Occidentului".
Poate Occidentul o fi doar protestant, dar nu unul "sola Scriptura" ci "sine Scriptura"?
Se pare că sfinţenia şi castitatea sunt jignitoare pentru imaginaţia artistică a secolului nostru. Catholica ne anunţă şi pregătirea unui film despre experienţele erotice ale Sfintei Teresa de Avila.
www.catholica.ro


"O persoană care nu are credinţă nu ar trebui să trateze tema experienţelor mistice deoarece vor ruina tema, şi mai mult, persoana cu pricina va crede că creează o operă de artă." - Episcopul Demetrio Fernandez de Tarazona, Spania. (citat de Catholica.ro)


Citatele preluate din Evenimentul zilei, sublinierile îmi aparţin.

duminică, ianuarie 01, 2006

Mesaj de Anul Nou

Sunt toate, vreme, numai ale tale.
Tu strângi prea mult, noi n-adunăm destul.
Vrem crengi mai verzi, vin', vântule, şi ia-le,
vrem zbor mai alb, treci, prafule, şi du-l.

Nici lacrimi, vreme, nu ne laşi destule,
de nu ne eşti mireasma din pocal,
vrem răni mai largi, treci, prafule, şi du-le,
vrem plâns mai cald, vin', vântule, şi ia-l.

Radu Gyr - Sunt toate, vreme;
- Pragul de piatră, Ed. Vremea, Buc., 1998, pg.44