Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor... |
Tehnica este arta folosirii
inteligente a legilor care guvernează lumea creată. Este realmente
artă, cuvîntul τέχνη1
înseamnă și artă. De aceea o astfel de analiză, care privește
relația dintre tehnică și ortodocși, este învecinată și chiar
are părți comune cu o privire asupra relației dintre ortodocși și
arte. Probabil că cel mai bun corespondent românesc al lui τέχνη
este „meșteșug”, cuvînt care implică măiestrie, artă dar și
inteligență sau viclenie uneori. În antichitatea greacă „techne”
era folosit pentru a desemnea o abilitate, o iscusință de a face
ceva, dobîndită prin acumularea cunoașterii, adică diferită
radical de abilitățile instinctive2
(ceea ce azi numim talent, uneori) dar și de realizarea a ceva
prin noroc.3
De aceea voi folosi τέχνη sau uneori transliterarea sa -
„techne” pentru a mă referi la acel punct de origine în care
cunoașterea și îndemînarea omului poate duce la tehnică sau la
artă.
Tehnologia este șțiința care
descrie legile tehnicii ori ansamblul proceselor care folosesc aceste
legi pentru obținerea unui produs4.
Azi, sub presiunea mediului cultural de limbă engleză, folosim
cuvîntul „tehnologie” denumind în mod vag produsele obținute
pe cale tehnică5.
Pentru a înțelege oricare relație
a creștinului ortodox cu lumea creată este necesar să recapitulăm
unele învățături ortodoxe fundamentale pentru domeniul abordat.
În speță pentru relația „ortodox-tehnologie”.
Prin botezul ortodox devenim membri
ai familiei dumnezeiești și ne îndreptăm către mîntuire. Acest
lucru este, categoric, dincolo de puterile omenești de aceea ne
mîntuim prin împreună lucrare, acțiunile noastre alături de
harul dumnezeiesc. Omul trebuie să se realizeze ca persoană care
concretizează deplin potențialitătile sale. Dar acestea nu sînt
suficiente pentru că nici un om nu poate de unul singur să
restaureze lumea fără a se regăsi în „noul Adam”, Hristos cel
înviat care întru El recapitulează toată omenirea. De aceea
intervine Duhul Sfînt care saltă omul dincolo de maximul său prin
harul dat la Sfîntul Botez fără ca prin această putere
dumnezeiească să se aducă atingere libertății personale a
omului.
Libertatea noastră este atît de
importantă încît harul dumnezeiesc al Sfîntului Botez ne este nu
dictator ci învățător:
„Că harul Duhului este în noi de la botez, învățîndu-ne tot adevărul...”6
De aceea putem spune că viața unui
ortodox este definită de conlucrarea libertății sale cu Dumnezeu
prezent în chip nemijlocit în fiecare clipă de la Sfîntul Botez.
„Căci Sfîntul botez este desăvîrșit, dar nu desăvîrșește pe cel ce nu împlinește poruncile”7
Acest lucru înseamnă că, noi cei
ortodocși, știm că nu doar efortul personal ne mîntuiește și
nici vreo lucrare exclusivă a vreunei puteri suprafirești ci
armonizarea opțiunilor noastre, făcute în deplină libertate, cu
învățătura Harului Botezului care face prezent în noi, prin
Duhul Sfînt, pe Dumnezeul cel slăvit în Treime.
Iată cît de importantă este
libertatea pentru ortodocși. Orice atingere a libertății este
pentru noi nimic altceva decît o formă malignă și contagioasă a
celei mai cumplite maladii care chinuie omenirea dintotdeauna:
păcatul.
Pe de altă parte, omul este
tălmaciul lui Dumnezeu în lumea materială.
Cu aceaste idei înaintea ochilor
minții trebuie să ne apropiem de studiul oricărui subiect care
privește morala ortodoxă. Fără a uita că aceasta este izvorîtă
din Dumnezeu, prin Sfînta Scriptură și Sfinții Părinți, ne este
limpede că pe măsură ce omenirea se mișcă în direcții
stabilite de firea schimbăcioasă a omului de după căderea în
păcatul dintîi, este necesar să redefinim modul în care putem
trăi respectînd morala ortodoxă.
Morala ortodoxă este mai mult decît
o etică izvorîtă dintr-o formă de creștinism. Ea este setul de
legi care prin prezența sa în viața noastră, a ortodocșilor, ne
permite să ne regăsim între practicanții credinței noastre.
Biserica este compusă din totalitatea credincioșilor botezați,
practicanti sau nu, clerici sau mireni, sfinți sau nesfinți. Deși
„Biserica este extensiunea socială a lui Hristos cel înviat...”8
ea nu este un organism înviat pînă în ultima lui celulă, ci se
află în proces de înviere. Acest proces are semne vizibile
însumate în setul de atitudini și comportamente al moralei
ortodoxe.
Este, de asemenea, necesar să
reținem această definiție a Bisericii, nu doar în vederea
demersului prezent. O vom găsi utilă în multe ocazii.
În ortodoxie eu trăiesc deplin
exclusiv în relație cu tine și cu voi. Ortodoxul trăiește deplin
ca persoană unică și irepetabilă doar atît timp cît păstrează
vie relația cu membri Bisericii și cu întreaga umanitate prin
aceasta. Privită sub timp, Biserica nu cuprinde întreaga umanitate
dar Biserica aflată în eternitate revendică umanitatea pînă la
ultimul ins. Credem în adevărul că fiecare om, după moarte,
întîlnește pe Hristos. Acesta e momentul în care are loc
revendicarea. Dumnezeu revendică implacabil ceea ce a creat. Noi ne
putem declara atei, agnostici sau orice altceva dar pentru ortodocși
este limpede că moartea pune fiecare persoană în prezența
Domnului Iisus Hristos.
Cu acestea în minte realizez că
orice îndeletnicire a mea trebuie să nu aducă atingere
principiilor anunțate mai sus. Să nu extragă persoana din relația
de înrudire cu Dumnezeu, să nu lezeze libertatea persoanei, să nu
despartă persoana de Biserică și de lume.
Tehnica este amorală. Ea nu are
moralitate în sine. Așa cum legile fizicii sînt amorale. Lumea
fizică funcționează respectînd neclintit legi înscrise de
Dumnezeu la creație în fiecare ipostaziere a energiei sau materiei.
Omul se apropie de Dumnezeu prin cunoașterea deplină a acestor legi
iar acest proces îl duce pe om de la starea subiect al Creației, la
cea de imitator al Creatorului iar mai apoi la cea de creator în
Creator. Iată cît de importantă este orice ipostază a vechiului
τέχνη9,
tehnica sau artistică. Cunoașterea legilor lumii create fiind un
proces de cunoaștere îl numim „știință”. Desigur știința
este o activitate cu reflexe în veșnicie, de aceea ea are calitatea
de a îmbunătăți puterea de cunoaștere a omenirii pe măsura
trecerii timpului. În sensul descris nu există nici o antinomie
între știință și credință. Nepotrivirile sesizate în diferite
momente ale istoriei între concluziile științifice și
învățăturile credinței sînt datorate limitelor puterii de
cunoaștere ale umanității. Același tip de nepotriviri le
descoperim mai pregnante și uneori cu accent comic atunci cînd
inventariem concluziile și convingerile știintifice în diferite
momente ale istoriei.
Prin „techne” omul își poate
activa acea calitate manționata anterior, de tălmaci al lui
Dumnezeu în lumea materială. „techne” este tărîmul comun în
care arta și tehnica se întîlnesc și traduc lumii sensibile
legile dumnezeiești, care sînt suprasensibile.
Așadar, deși ipostazele lui τέχνη
sînt amorale, ele sînt parte a procesului de sfințire a omului și
a întregii lumi. În această privință toate îndeletnicirile care
purced din „techne” se învecinează cu virtuțile. Așa cum
virtuțile pot fi denaturate și deturnate în patimi, așa orice
îndeletnicire care decurge din τέχνη poate servi „poftelor
simțuale” care leagă omul în mod„infinit de lucruri finite”.10
Tehnologia11
este importantă pentru că poate produce instrumente și obiecte
care pot aduce alinare bolnavilor, pot eficientiza lucrul, pot aduce
cunoaștere și odihna mult necesară, pe scurt spus, pot îmbunatăți
viața semenilor. Acesta este rolul tehnologiei care nu se depărtează
esența conținută în „techne”. Astfel creștinul ortodox face
o lucrare spirituală cu ajutorul tehnologiei. Îmbunătățește
puterea omului asupra lumii sensibile într-un parcurs care
împletește restaurarea spirituală cu restaurarea lumii materiale.
De la cădere, omul a fost supus
oboselii:
„Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.””12
Osteneala nu este pentru ortodocși o pedeapsă ci
un tratament, o cale de vindecare. De aceea, ca în orice situație
care presupune tratament, felul în care se administrează osteneala
este complex și multiplu. Dacă tehnica limitează tratamentul,
atunci în mod evident nu este bineprimită. Există o stare de
echilibru care nu poate prescrisă universal. De aceea avansul
tehnologic nu poate și nu trebuie să țină seama de impedimente
care țin de disciplina personală.
Abordarea tehnologiei se face în mod personal.
Fiecare creștin ortodox este nevoit să pornească de la nevoile
personale spre beneficiile apelului la tehnologie ținînd seama de
limitările personale, fie acestea de natură spirituală,
fiziologică, financiară sau de alt tip. Apoi este necesar să
privească felul în care produsul tehnic la care apelează are
impact asupra vieții sale din perspectiva moralei ortodoxe. Felul în
care, în legătură cu acel produs al tehnologiei, pot răspunde
întrebări care privesc înstrăinarea mea de lume, înstrăinarea
mea de Dumnezeu și slăbirea libertății de opțiune îmi poate
descoperi dacă am folos real sau nu. Ceea ce numesc folos real este
folosul care ținînd seama de necesitățile mele duhovnicești și
neîndepărtînd necesitățile mele trupești îmi dă o stare
binecuvîntată13.
Astfel, noi ortodocșii, abordăm lumea tehnicii
și produsele ei dintr-o perspectivă practică14
menținută în relație vie cu spiritualitatea. Astfel devenim
conștienți de responsabilitatea de a folosi tehnica în modalităti
binefăcătoare și conform regulilor care permit realizarea acestui
lucru. Un cuțit, de pildă, este o realizare tehnică ce poate
atinge culmile artei. El trebuie folosit în mod binefăcător. Poate
ieși din mîinile meșterului sub forma cuțitului de altoit, a
cuțitului de pîine, a cutitului de uns sau a jungherului. Din
tipurile de cuțite enumerate, doar ultimul este destinat războiului,
este creat și făurit să ucidă dar toate pot fi folosite în acest
scop. În gîndirea ortodoxă apărarea recurge la ucidere doar cînd
s-au epuizat toate căile care permit salvarea celor inocenți și
slabi. Și în aceste situații nefericite oștenii sînt supuși
canoanelor de îndreptare15
și reținuți de la Sfînta Împărtășanie. Dar rămîn sînt
oșteni și nu criminali. În același timp, acela care ar folosi
cuțitul în mod criminal, fără a fi investit ca oștean și în
mod nejustificat este supus canoanelor care-i privește pe criminali.
Indiferent ce tip de cuțit folosește. Spune Sfîntul Atanasie cel
Mare:
„ Fiindcă şi între celelalte, care se întâmplă în viaţă, găsim că se fac în deosebite feluri: precum a ucide nu este îngăduit, dar în război a desfiinţa pe vrăjmaş este şi legiuit şi vrednic de laudă.”16
Aceste distincții sînt universale în ce
privește tehnica. Ceea ce este permis în anumite situații nu este
permis în altele. Tehnica nu este imorală dar utilizatorul ei poate
face acțiuni imorale cu ajutorul ei.
Din perspectiva tehnicii ne interesează foarte
mult azi cele legate de televiziune, calculatoare, telefoane și cele
asemenea. Despre fiecare în parte se pot scrie volume partizane sau
defăimătoare însă aceastea sînt dezbateri nelalocul lor, simple
flecăreri și distrageri cît timp nu pleacă folosesc un algoritm
simplu pe baza celor enunțate mai sus. Cîtă vreme sînt pus în
situația de a accepta un produs tehnic trebuie să observ cu atenție
de ce în folosesc, cum îl folosesc, ce efecte are folosirea
acestuia asupra mea, dacă îmi atinge puterea liberă de a alege,
dacă îmi impune să fac/ accept/ urmăresc fapte și idei
distonante cu valorile mele.
În ortodoxie nu sîntem singuri, ortodoxia este
comunitară și cînd luăm decizii ținem seama de comunitate, de
biserică. Există un singur mod probat de timp în care putem ține
seama de Biserică. Acela de a ne consulta cu părintele duhovnic
rugîndu-ne mereu ca părintele nostru să ne vorbească în harul
dumnezeiesc despre cele importante nouă.
Este lucru știut între ortodocșii loiali că
părintele duhovnic, adesea mai presus de el însuși, ne ajută să
ne reglăm conduita.
De pildă, dacă folosesc medii de socializare și
petrec mult timp consultîndu-le, postînd sau urmărindu-le, dacă
urmăresc televiziunea cu aviditate ori nu mă despart de telefon sau
tabletă este foarte probabil ca eu să nu realizez singur că îmi
periclitez statului de persoană cu alegere liberă și să nu pot
lua singur decizia care să mă întoarcă la binefacerile acestor
produse. În continuare este prea puțin probabil că voi reuși să
mențin această conduită dacă înlătur din proces pe părintele
duhovnic.
Probleme dezvoltate în anii din urmă de aceste
produse sînt luate din ce în ce mai în serios și primul lucru
observat este că folosirea lor eronată produce alterarea libertății
de alegere pînă la pierderea ei. Astfel s-a început de ani buni
studierea dependențelor față de ele. De exemplu Kimberly S. Young17
duce din 1995 o luptă continuă cu dependența de internet înțeleasă
ca boală și a elaborat pentru vindecarea ei modele terapeutice
susținute științific.18
Drama dependenților de aceste produse ale tehnicii este atestată de
multe surse și în cazuistica acestor dependențe găsim sinucideri,
înfoemtări voluntare, îmbolnăviri, pierderea locului de muncă,
relații de familie distruse.19
Dar, așa cum am stabilit anterior, aceste produse nu sînt rele sau
bune, nu trebuiesc acceptate necondiționat și neinstruit dar nici
respinse fără judecată. Iată că Virginia Tech Carilion Research
Institute finanțează cu 1,7 milioane de dolari cercetările care să
studieze felul în care un mediu de socilaizare poate ajuta la
recuperarea dependenților.20
Iată că lucrurile devind clare pentru noi. Cum
folosim tehnica și produsele ei ține de felul în care ne integrăm
în modul ortodox viață. Trăiesc o practică ortodoxă
supraveghind cu atenție fiecare detaliu al comportamentului meu după
îndemnul Sfîntului Antonie cel Mare:
„Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeul tuturor şi să-I placă; şi numai la aceasta îşi deprinde sufletul său: cum să-I placă lui Dumnezeu”21
Cunoscînd care sînt factorii care produc
patimile, după cum le menționează părintele Dumitru Stăniloae,
și anume:
- mintea slăbită în lucrarea ei autonomă și proprie;
- lucrarea de percepție simțuală, care a devenit precumpănitoare, care a ieșit din subordinea minții, ba chiar a atras mintea în subordinea ei;
- o alergare exclusivă și irațională după plăcere – până la cea procurată de laudele semenilor- și, concomitent cu ea, o fuga speriată de durere...22
Acest mod de viață este încercat de timp și a
constituit temelia vieții sociale în Imperiul Bizantin. Privind
superficial nu putem vedea legătura dintre calculator și bizantini,
dintre tehnologie și Sfinții Părinți dar dacă ținem seama că
atunci cîd vorbim despre conduite care implică folosirea produselor
tehnice vorbim, de fapt, despre făptuire, înțelegem că este
binevenită consultarea Sfinților Părinți și a autorilor
bizantini.
Am văzut că libertatea de alegere este
respectată de Dumnezeu și nu i se aduce atingere de către El în
vreo formă, în timp ce patimile au ca țel lezarea ei, am văzut că
mintea poate fi slăbită și întunecată de iraționalitatea
plăcerilor, că rațiunea poate fi înrobită de precepția
senzorială prin plăcere și fuga speriată și de durere definită
ca lipsă a plăcerii, am văzut că toate acestea însingurează
omul, îl rupe de comuniune și-i aduce întristarea. Toate acestea
sînt elemente care apar în faza practică a despătimirii și care
solicită atenția neîntreruptă a credinciosului. În această fază
tehnica și tehnologia pot fi de folos omului prin produsele lor dar
și prin însușirea unui mod de gîndire orientat spre observarea
legilor, cunoașterea lor, depistarea și definirea problemelor,
căutarea soluțiilor, alegerea soluției potrivite și implementarea
acesteia.23
În fața tehnologiei și a produselor tehnice de
orice fel, ortodoxul se află nu doar în fața unei alegeri simple
între a se folosi sau a nu se folosi de ele ci în fața provocării
de a le defini rostul în viața lui și de a se menține o atitudine
responsabilă atît timp cît este necesar apelul la acestea.
2
physis- abilitățile instinctive și tyche- norocul pot fi
conjugate iscusinței- techne dar fără ca acestea să fie
determinante pentru calitatea rezultatului.
3
Pentru detalii, c.f. , Francis E. Peters, Termenii filozofiei
grecești, ed. Humanitas, București, 1993, p. 267;
6
Dumitru Stăniloae (trad.), Filocalia, ed. Humanitas, București,
2008, vol. I, p.269;
7
Idem, p. 258;
8Dumitru
Stăniloae, Sinteză eclesiologică publicat în ST, an. VII,
1955, nr. 5-6, p. 267-284;
9
Vezi nota 1
10Dumitru
Stăniloae, Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, ed. IBMBOR,
București, 2002, p. 119;
11Cu
înțelesul de știință a tehnicii.
12Fac.
3, 17-19, Biblia sau Sfînta Scriptură, online:
http://bibliaortodoxa.ro/despre.php, 29.09.2014, Mt. 24, 45-47 -
pentru toate citatele scripturistice, cu precizarea că acolo unde
se va cita din alte versiuni, acestea vor fi specificate ca atare;
13O
stare binecuvîntată este o stare de bine. Dar fiindcă starea de
bine în ortodoxie este dată de fericirea cu care înțelegem să
abordăm evenimentele vieții ca parte a înaintării noastre
duhovnicești, căutînd folosul spiritual chiar în cele mai grele
suferințe, mi-e teamă că dacă ași fi scris „stare de bine”
s-ar fi făcut confuzie cu un răsfăț de tip celul prezent în
conceptul de „wellness”.
14E
interesant să nu uităm în acest context înțelesul antic al lui
praktike, de știință a
acțiunii, de știință a acțiunii rezultate în urma alegerii
deliberate, adică supusă filtrului moral și în consecință
aflată în legătură cu binele la nivel de acțiune. În
consecință, păstrînd calea etimologică, acest cuvînt românesc
– practic-
tăinuiește o relație veche și stabilă cu ideea de bine în
acțiune, încă de pe vremea lui Aristotel. (Pt. Detalii c.f.
Francis E. Peters, Termenii filozofiei grecești, ed. Humanitas,
București, 1993, p. 232)
15Arhid.
Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, ediția
a III-a, Sibiu, 2005, p. 391;
16Idem,
p. 369;
18Pentru
detalii c..f.
http://online.liebertpub.com/doi/abs/10.1089/cpb.1998.1.237
consultat în 22 dec. 2014;
19Pentru
detalii recomand un articol revelator în limba engleză:
http://brainblogger.com/2011/01/07/social-network-addiction-a-scientific-no-mans-land/,
consultat în 22 dec. 2014;
20http://www.eurekalert.org/pub_releases/2014-09/vt-vta092914.php
consultat în 22 dec. 2014;
21Dumitru
Stăniloae (trad.), Filocalia, ed. Humanitas, București, 2008, vol.
I, p. 9;
22Idem,
Ascetica și mistica Bisericii Ortodoxe, ed. IBMBOR, București,
2002, p. 91;
23Mod
de gîndire întîlnit, de exemplu, la programatori și specialiști
în computere.