"Dilema predestinării" temă de PadreLuv

Daca Dumnezeu stie unde voi ajunge eu, iar eu voi ajunge acolo pentru ca El stie asta si eu nu pot ajunge altundeva decat acolo unde El deja stie ca voi ajunge, atunci inseamna ca n-am libertate de alegere si sunt pierdut sau cistigat inca de la nastere.

Daca Dumnezeu este atotstiutor si daca El stie ca eu voi ajunge, de pilda, in iad, dar eu reusesc sa ma ridic si sa nu ajung acolo, atunci ar rezulta de aici ca El nu mai e atotstiutor, pentru ca stia ceva ce eu am infirmat.

Ne poate scoate cineva din dilema asta?

Situaţia preoteselor

Nevestele preoţilor sunt nevoite să-şi urmeze soţul acolo unde acesta îşi desfăşoară misiunea. Nu fără sacrificii care sunt uneori greu de acceptat. De exemplu, cele cu calificare în învăţământ adeseori renunţă la posturile câştigate prin concurs la oraşe pentru cele de la ţară. Altele ajung chiar să nu mai poată profesa meseria în care sunt calificate şi pentru care au pasiune. Din persoane care promiteau să ofere societăţii rodul talentelor proprii se transformă în "d-na preoteasă". Nu că acesta ar fi răul cel mai mare. Câştigul preoţesc, mai ales la sate, este prea mic pentru a permite cumpărarea unei locuinţe proprii de aceea familiile preoţeşti locuiesc în casele parohiale. Sunt multe preotesele care atunci când le mor soţii trebuie să elibereze casele parohiale şi să se mute...unde?
Sacrificiile, devotiunea, probemele şi rezolvările lor - iată subiectele comentariilor la această postare.

Rugăminţi celor ce postează comentarii

A apărut nevoia de a vă adresa următoarele rugăminţi:
1) când postaţi un comentariu semnaţi, chiar şi cu un pseudonim;
2) încercaţi să limitaţi lungimea comentariului, unii încă folosesc dial up şi nu au răbdare să citească sub presiunea timpului comentarii prea lungi;
3) opiniile să fie contraponderate de argumentele voastre, nu persoanele;
4) comentariile pot fi şterse, deci dacă retractaţi ceva, sau vreţi să formulaţi altfel, faceţi-o şi apoi apelaţi la mine să "curăţ"postarea.
5) reţineţi că acest blog este un instrument care foloseşte la cristalizarea unor opinii, uşuraţi-ne munca şi nu fiţi alambicaţi în detrimentul clarităţii;
6) citiţi cu atenţie tema la care vreţi să postaţi şi comentaţi la subiect;
7) nu vă îngrijoraţi dacă s-au strecurat greşeli de scriere.
8) popularizaţi blog-ul între cei ca noi, dar ţinând seama de caracterul lui "specializat";
9) sugestiile trimiteţi-le pe adresa dan_c_sabau@yahoo.co.uk cu subiectul ortodoxlazi;
10) ţineţi minte că opiniile vă aparţin în totalitate, dacă simţiţi că nu va puteţi "risca" folosiţi un pseudonim, dacă vă folosiţi fără bun simţ de dreptul ăsta, nu vă supăraţi dacă "curăţ" blog-ul.
Vă mulţumesc.

Reconstituirea parohiei

[...] Toate datele imediate atestă că măcar în marile oraşe contemporane comunitatea euharistică s-a transformat în grup religios impersonal masiv.
Parohiile numără mii - uneori zeci de mii de credincioşi: nu există comuniune personală, nici conştiinţa apartenenţei la acelaşi grup.[...] axa şi ţelul liturghiei par să se fi deplasat. În loc de participarea la trupul lui Hristos- apropierea de potirul unităţii credincioşilor -, au devenit ascultarea unei predici moraliste care propune reţete de comportament social.[...]
Reconstituirea parohiei înseamnă: comunităţi euharistice locale, foarte restrânse numeric, astfel ca să fie realmente posibile comuniune şi legătura credincioşilor între ei şi cu păstorul lor.[...] Comunităţi euharistice aritmetic limitate înseamnă ineluctabil o multiplicare a parohiilor şi eventual suprimarea progresivă a sacerdoţiului profesional, persoana cea mai indicată poate primi harisma sacerdoţiului şi poate asuma obligaţiile păstorului, păstrându-şi propria activitate profesională cu care îşi câştigă existenţa.
*** Christos Yannaras - Libertatea moralei, Ed. Anastasia, Buc., 2004, extrase din "Unicul program: reconstituirea parohiei", pg. 236 ***