luni, decembrie 04, 2006

Cuvant despre insotirea mintii si pacea inimii ...

Sfantul Marcu Ascetul citit împreună cu părintele Constantin:

De vom îngadui pacatului sa zaboveasca în mintea si în gândurile noastre,
atunci inima noastra se va umfla de semetie; iar de-l vom izgoni prin
înfrânare si nadejde, atunci vom dobândi smerirea cu dreapta masura a
inimii. Stiut sa ne fie ca este o smerire buna a inimii, care aduce în
suflet pacea lina si folositoare, spre îmblanzirea ei; si mai este o smerire
a inimii ascutita si vatamatoare, spre pedepsirea ei. Dar privegherea,
rugaciunea si rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra aduc inimii
smerirea cea neprimejdioasa si folositoare - de nu împrastiem cumva comoara
lor prin vreo patima sau lacomie dupa ceva. Caci cel ce rabda în acestea, si
în celelalte va fi ajutat; iar cel nepasator si împrastiat, la iesirea din
trup cumplit se va chinui.

(I.244.17/19)