În martie 2005, Petre Guran, membru al Centrului de Studii Elenice al
Universităţii PRinceton, SUA, preocupat de antropologia religioasa si
de istoria formelor de putere în Bizanţ, a pus întrebarea:"Cum poate
fi gândită Biserica locală (i.e. BOR) într-un continent fără
naţiuni, ci format doar din culturi şi limbi diferite?"
La vremea aceea, s-au iscat discuţii pe seama acelui articol .
Inca un exemplu de provocare bine gandita la dialog, din partea parintelui
RăspundețiȘtergereDaniel.
Era evident ca chiar raspunsul este dat in titlul emailului.
Cum poate o biserica ortodoxa integrata in sanul spatiului semi-politic,
semi-institutional a Uniunii Europene laolalta cu alte biserici ortodoxe, sa
devina o "secta"?
De fapt (exact asa cum scrie si D-l Guran in articolul lui), BOR a si
inceput o deschidere lenta fireste, insa totusi deschidere, de la national
catre supranational.
Integrarea Romaniei si Bulgariei in acelasi spatiu in care de mult
vietuieste biserica autocefala Greaca (laolalta cu un numar de eparhii a
patiarhei ecumenice, precum si teritoriul autoguvernat al sfantului munte
Athos cu o independenta recunoscuta chiar de UE) nu poate decat sa uneasca
mai departe aceste biserici surori care s-au rupt una de cealalta intr-un
mod cel putin dureros in ultimele doua secole. Razboaie balcanice si
mondiale au lasat rani adanci in constiinta popoarelor frati intru Hristos
si intru credinta, rani care timp de aceste doua secole au alimentat
filetismul anacronic, ura nationalista si adeseori mutari de populatii
revolte si razboaie.
Aducerea laolalta a acestor frati sub acelasi acoperis nu poate nicidecum
sa-le reduca statutul in "secte locale". Eparhii locale, da, insa aceste
eparhii se sustin una pe cealalta, coopereaza si se folosesc de noile
oportunitati facand schimb de experienta si de know-how intr-un mod mai
eficient decat in trecutul individualist.
Acest proces este de altfel evident in ultimi 15 ani, cand BOR a reusit sa
creeze contacte cu celelalte biserici surori si in felul acesta si-a
imbunatatit rolul la nivelul mondial (invitatia lui Ioan Paul fiind actul
cel mai puternic popularizat).
Acest castig in prestigiu a BOR este dovada procesului care a inceput de
mult si care se va accelera dupa integrare.
Deci: o secta europeana locala, sau una dintre componentele majore a unei
constelatiei de biserici surori?
Cu drag,
Christo
> De fapt (exact asa cum scrie si D-l Guran in articolul lui)
RăspundețiȘtergereInainte de toate, pentru cei care eventual se vor fi simtit atacati de
articolul lui Petrica Guran, vreau sa spun ca am avut prilejul sa-l cunosc
personal. Inainte de a pleca in la bursa in SUA, ce-i drept. Insa cred ca e
important sa stiti ca este un om care isi ia foarte in serios statutul de
mirean la BO. Am tinut sa precizez asta, pentru ca sa nu credeti ca este
cine stie ce ins ciudat care se trezeste scriind ineptii. De altfel, ma
bucur mult de mesajul lui Christo, care a sesizat foarte bine esenta
chestiunii ridicate de PG.
Apoi, as vrea sa-l atac putin pe Christo ;-) Intr-adevar, integrarea in UE
va aduce cu sine o provocare imensa pentru Bisericile Ortodoxe din Europa.
Ma refer la greci, romani (ca biserici autocefale), dar si la grupusculele
rusesti sau de alte natzii din diaspora. In mare masura, situatia
Bisericilor Ortodoxe din Europa se va asemana celi a Bisericilor Ortodoxe
din SUA. Acolo, in SUA, Bisericile Ortodoxe par a fi bucuroase sa ramane la
statutul de sectuletze, de cele mai multe ori de dragul pastrarii unor
detalii nationale, care nu au neaparat legatura cu credinta. Unii au numit
asta filetism. In SUA, BO se impiedica de filetism si de mici certuri
jurisdictionale. De ce ar fi altfel in Europa?
Pe de alta parte, tu spui: o mica secta locala sau componenta unei
constelatii de biserici surori? Ce fel de surori? Intreb asta, in conditiile
in care BOR este blamata in aceasta constelatie pentru adaptarea la noul
calendar si, mai recent, pentru vizita papei. Ca preot ortodox roman este
destul de dificil sa gasesti, in Grecia, o biserica ortodoxa unde sa fii
acceptat la altar, sa slujesti. De asemenea niste cunoscuti de-ai mei,
preoti, cand au fost in Ucraina, nu li s-a permis sa slujeasca sf liturghie
si li s-a refuzat inclusiv sf impartasanie. E drept, Ucraina inca nu e in
UE, dar citez exemplul ca reveletor pentru starea de fapt.
Eu sunt pesimist, in privinta asta. Daca in SUA ortodocsii nostri nu s-au
trezit la ganduri mai bune, de ce ar face-o in Europa? Se va pricepe BOR sa
convinga BO Greceasca de faptul ca suntem acceptabili ca parteneri, ca
biserica sora? Se va pricepe BOG sa se deschida putin dincolo de ograda
proprie? Christo?
Articolul D/lui Guran mi s/a parut echilibrat. Desi anumite pasaje ar putea
RăspundețiȘtergerefi interpretate ca pesimiste, recitite puteau parea chiar optimiste.
Acesta a fost marele avantaj al acestui articol.
As recomanda ca oricine il citeste sa-l citeasca inca o-data. Sunt convins
ca va veti surprinde cu noile concluzii!
Acest lucru mi-a placut mult.
In legatura cu actualitatea prezentata de CFJ nu pot spune altceva decat
evidentul: ai dreptate!
Este clar, este evident ca datorita zidurilor artificiale care s-au interpus
intre popoarele noastre, in sanul aceleiasi europe, am ajuns sa nu ne
cunoastem unii pe altii. Iar unii au chiar capitalizat aceasta ignoranta al
"celuilalt", al aproapelui, si au creat structuri de putere de care se tin
cu dintii.
Deci, evident CFJ are dreptate. Exceptand pe preotii deschisi la minte, sunt
inca (din pacate) gramezi de alti preoti, ierarhi si mireni care percep
individualitatea lor traditionala ca specificul ortodoxiei, si in consecinta
exclud pe oricare "celelalt" care nu se supune acestor "traditii" sau
"specificuri locale".
Este o situatie care din pacate se intalneste peste tot: evident in cazul
bisericii ortodoxe grecesti, o biserica care a trecut prin multe probleme
care inca nu s-au rezolvat, la fel de evident in cazul bisericii ucrainiene,
sau in cazul unor biserici romane (moldovenii sunt renumiti pentru excese
fundamentaliste ortodoxe desi nu sunt decat cei "mai buni" decat multi alti
peste tot in tara).
CFJ a punctat prezentul, il arata cu degetul: biserici instrainate, cu
fundamentalistii lor sunt peste tot printre comunitatile ortodoxe.
Si are dreptate.
Bineinteles a avut dreptate si cand ne a prezentat o situatie mult mai
optimista, cu comunitati deschise, democratice, in care mirenii participa
activ si adeseori preoti itinerari creeaza comunitatii vii (in anglia spre
exemplu) din sanul carora rasar mireni ce devin preoti pentru a sluji mai
departe aceste comunitati.
Ca sa nu lungesc prea mult, CFJ ne arata ca biserica este alcatuita din lut,
pamant si excremente, la fel de mult cum este insufletita de sfantul duh si
devine astfel mireasa lui Hristos.
Eu sper din tot sufletul doar ca pamantul si excrementele, se vor indeparta
in masura in care oamenii se cunosc intre ei, se obisnuiesc uni cu altii si
se descopera ca vecini, ca aproapele, ca frati intru Hristos.
Sper doar ca procesul care a inceput in urma ca 16 ani cu caderea zidurilor
se va accelera mai departe si ne vom cunoaste si mai bine.
Sper doar ca Sfantul duh va castiga si va transforma lutul in fiinta vie.
Si doar sper pentru ca nu sunt suficient de puternic sa cred.
Doamne cred, ajuta necredintei mele.
Cu drag,
Christo
Inca un articol interesant, pe aceasta tema:
RăspundețiȘtergerehttp://www.antimis.ro/Editoriale/Ortodoxiasibisericile.html
Un articol foarte interesant de al lui Radu Preda.
RăspundețiȘtergereMai ales pentru mine care am trait de aproape aceste evenimente descrise
(disputa intre arhiepiscopul Atenei si patriarhia ecumenica).
Oricum articolul este extensiv si ar fi bine cine vrea sa-l discutam sa-l
mute intr-un alt thread.
Cea ce este important pentru discutia noastra insa este faptul ca inca
exista o indiferenta, o baricadare daca doriti in cele local/nationale din
partea fiecarei biserici.
Iar acest lucru este datorat dezinteresului societatii fata de chestiunile
bisericesti.
Cea ce preocupa cetateanul de astazi este cum sa castige cat mai mult, sa
cumpere cat mai multe produse si sa aiba parte de cat mai mult
"divertisment" la pachet.
Atata timp cat biserica nu spune lucrurilor pe nume, nu traducem mesajul lui
Hristos in termeni actuali, atata timp cat nu scoatem societatea din
indiferenta ei care este aparata prin ascunderea in spatele degetului si
strutocamilismul omului modern fata de problema mortii si solutia
invierii... in tot acest timp credinta va ramane un hobby la fel ca si
fotbalul, computer sau orice altceva.
Cu drag,
Christo
http://stopminciunii.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereVa rog frumos sa intrati pe acest blog si daca se poate sa ma ajutati sa inlatur un fenomen care capata proportii si distruge vieti. Va multumesc!