David a prețuit rîvna celor ce au ieșit împreună cu el din Sichelac împotriva celor de alt neam, deși slăbind au rămas la rîul Bosfor. Căci întorcîndu-se la ei după biruința asupra barbarilor și auzind pe cei ce ziceau că nu trebuie să se dea parte din prăzi celor ce au șezut, din pricina slăbirii, la pîrîu, iar aceștia rușinîndu-se și negrăind nimic, i-a apărat prea bunul David, zicînd că au stat ca să păzească uneltele. De aceea le-a dat o parte egală cu cea dată luptătorilor viteji și curajoși. Ia seama deci dacă la fratele care a arătat la început căldură, iar mai pe urmă a slăbit puțin, se află uneltele mîntuirii: credința, căința, smerenia și plînsul, răbdarea, nădejdea, îndelunga răbdare și celelalte? Dacă vreunul slăbuț în ale viețuirii (slăbuț după mod) șade și stăruie lîngă ele în așteptarea lui Hristos, primește după cuviință un oarecare dar veșnic. (1)
Cugetare:
- În războiului nevăzut nu toți sîntem îndrăzneți ca David și cei care l-au urmat. Dar și dacă am fi neclintiți și biruitori în asceză că David pe cîmpul de luptă ar trebui să fim înțelegători cu cei care doresc să lupte, au luat armele și armurile duhovnicești dar din cauza neputințelor nu au luptat încă. Așadar, să împărțim între noi bucuria sfinților mai degrabă decît rușinarea patimilor îndreptățite de judecată fără milostivire.
- Din perspectivă personală, ar trebui să înțelegem că și de am fi biruitori împotriva patimilor proprii precum David pe cîmpul de luptă, tot ar trebui să fim blînzi și milostivi cu frații noștri de luptă duhovnicească. Chiar dacă din pricina slăbiciunii nu au ajuns în război, David refuză să îi desconsidere împotriva dovezilor evidente și periculoase. La urma urmei sabia lor a lipsit din luptă și din cauza asta unii au fost răniți sau uciși. Împotriva acestor dureroase dovezi el nu doar trece cu vederea dar și le ascunde slăbiciunea spunînd că au păzit armele. În loc să îi excludă le dă șansa de a fi socotiți ariergardă, adică parte activă din luptă și îi răsplătește că atare. Nu trebuie să căutăm, să subliniem și să mînuim slăbiciunile fraților noștri mai mici ca pe cuțitele de măcelar care separă carnea de os. Trebuie să le acoperim rușinea și să participăm la întărirea lor. Să le găsim un țel pentru care să fie just să împărțim cu ei dulceața sfinților.
- Din perspectiva ecclesiologică, înțelegem că cei care sînt simbolizați de David, adică sfinții, vor acoperi slăbiciunile noastre pentru ca să ne întărim și să acționăm data viitoare ca oșteni viteji. De aceea la nici o luptă ratată nu voi pierde nădejdea și nu voi părăsi locul în care David mă poate găsi și îmi poate restaura demnitatea de luptător.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu