25. Fiindcă atunci cînd socotesc că e uşor să poruncească cu cuvîntul, deşi sunt grele cele poruncite, dar nu se încumetă să înveţe cu fapta, ei fac vădit tuturor scopul lor, că îşi însuşesc adică această conducere nu străduindu-se să le fie de folos celor ce vin la ei, ci ca să-şi împlinească propria plăcere.
Înveţe cei ce vreau, de la Abimelec şi Ghedeon, că nu cuvîntul, ci fapta duce pe începători la imitare. Cel dintîi, adunînd o sarcină de lemne, după ce a purtat-o, a zis: „Faceţi şi voi în felul în care m-aţi văzut pe mine".(Jud 9,48) Iar celalalt, învăţîndu-i să facă o treabă ostăşească şi făcînd însuşi întîi acest lucru, a zis: „Să vă uitaţi la mine şi aşa să faceţi". (Jud 7,17)
De asemenea Apostolul zice: „Trebuinţelor mele şi ale celor ce sunt cu mine au slujit mîinile acestea". (FA 20,34)
Dar însuşi Domnul făcînd şi apoi învăţînd, pe cine nu îl convinge să socotească mai vrednică de crezare învăţătura cu fapta, decît pe cea prin cuvinte? Aceia însă închid ochii la aceste pilde şi poruncesc cu îngîmfare cele ce sunt de făcut.
Iar cînd par să ştie ceva despre acestea, din auz, ei sunt asemenea păstorilor mustraţi de Prooroc pentru neiscusinţă, care poartă sabia la braţ şi de aceea, după ce îşi taie braţul, îşi scot şi ochiul lor drept.(Zah 11, 17 ) Căci nepurtînd grijă de fapta dreaptă, din pricina nedestoiniciei, aceasta stinge, deodată cu încetarea ei, şi lumina vederii (contemplaţiei).(1)
Cugetare:
- Sfinții Părtinți ne învață să nu dăm sfaturi pe care să nu le îndeplinim noi.
- O asemenea trăsătură da pe față necurăția motivației noastre. Putem cunoaște sfătuitorii vicioși, setoși după mărire și după plăcerea care o extrag din poziția de conducere după incapacitatea de a ține ei înșiși rînduială.
- Cuvintele sînt importante, dar fără susținerea faptelor nu produc acea forță care-i inspiră pe semeni la imitare, la acțiune.
- Este de reținut:
#Puterea contemplativă este lepădată de iubitorul de plăcere a puterii de conducere.
#Faptele lipsite de contemplație se vestejesc.
#Cei care mînuiesc sabia conducerii cu stîngăcie și în loc să o țină la șold, în teacă, o flutură, își taie brațul drept adică puterea făptuirii și își scot și ochiul drept- puterea cugetării corecte.
________________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 170-171
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu