marți, octombrie 18, 2005

Reconstituirea parohiei

[...] Toate datele imediate atestă că măcar în marile oraşe contemporane comunitatea euharistică s-a transformat în grup religios impersonal masiv.
Parohiile numără mii - uneori zeci de mii de credincioşi: nu există comuniune personală, nici conştiinţa apartenenţei la acelaşi grup.[...] axa şi ţelul liturghiei par să se fi deplasat. În loc de participarea la trupul lui Hristos- apropierea de potirul unităţii credincioşilor -, au devenit ascultarea unei predici moraliste care propune reţete de comportament social.[...]
Reconstituirea parohiei înseamnă: comunităţi euharistice locale, foarte restrânse numeric, astfel ca să fie realmente posibile comuniune şi legătura credincioşilor între ei şi cu păstorul lor.[...] Comunităţi euharistice aritmetic limitate înseamnă ineluctabil o multiplicare a parohiilor şi eventual suprimarea progresivă a sacerdoţiului profesional, persoana cea mai indicată poate primi harisma sacerdoţiului şi poate asuma obligaţiile păstorului, păstrându-şi propria activitate profesională cu care îşi câştigă existenţa.
*** Christos Yannaras - Libertatea moralei, Ed. Anastasia, Buc., 2004, extrase din "Unicul program: reconstituirea parohiei", pg. 236 ***

6 comentarii:

  1. Cică îi spuneau "al treilea val" la chestia asta. La situaţia expusă de Yanaras.
    Pare-mi-se că are două capete şi nici unul năpârca asta de problemă.
    Odată preoţi şi creştini foarte motivaţi, pricepuţi, uniţi de acelaşi ideal şi activi conform unui plan managerial ar pute face funcţionale unele parohii, care ar deveni model pentru celelalte.
    În sens invers, o parohie funcţională ar genera şi susţine o comunitate funcţională care ar genera persoane cu dedicaţie vocaţională fructificată în preoţie. Şi ar mai şi avea putinţa de a susşine financiar preoţii la un nivel decent, pentru a le permite acelora dedicarea excusivă( in limite rezonabile) misiunii lor.
    Dar cum un astfel de demers poate sucomba într-o utopie datorită implicării "descurcătoare" a foartei suplei şi "fluidei" birocraţii bisericeşti, acest obiectiv poate fi indeplit DOAR printr-o terţă instituţie care poate justifica juridic activităţile nesupunându-se instituţiei bisericeşti, dar acţionând pentru biserică. Personalul acestor ONG-uri e evident personal creştin ales tocmai de către parohie.
    Dar, va incumetaţi să vă periclitaţi fundul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru popii de la ţară ca mine, trebuie să reiei comentariul, n-am înţeles nimic. Dar, nu te întinde, rogu-te!

    RăspundețiȘtergere
  3. "grupul religios impersonal masiv" si lipsa aprtenentei la acelasi grup sunt simptome pe care Alvin Tofler le numea ca semn al celui de al treilea val. Adica metamorfoza spre secularizare.
    Ca sa-i dam de capat spuneam ca ori avem nevoie de un sacerdotiu foarte implicat si foarte practic in plan social care sa genereaze o comunitate vie, ori avem nevoie de comunitati vii care sa genereaze respectivii preoti.
    De asta spuneam ca are doua capete. Si are ca naparca pentru ca nu stii de fapt care e capatul de unde sa incepi.
    Si pentru ca majoritatea parohiilor sunt destul de prapadite ca sa initieze o rezolvare iar institutia de la centru e impietrita, dadeam, din propria parere, solutia instituirii unei a treia parti (ONG - fundatie) care sa faca activitati menite sa dezvolte comunitatea. Aparent va fi o actiune in afara bisericii, iar in realitate membrii fundatiei vor fi chiar membrii comunitatii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmmm! Interesantă idee. Oare nu ar da prea multă putere economică în mâna mirenilor în ce priveşte iconomia bisericii?
    Poate ar trebui să punem o postare pe pagina principală cu tema asta. Pare a deschide o discuţie bună.

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai d'aia intrebam la incheierea primului raspuns "Dar, va incumetaţi să vă periclitaţi fundul?", tocmai pentru riscurile pecare le prezinta un astfel de demers.
    Oricum puterea celor din fundatia cu pricina nu ar fi asupra bisericii( ca administrare interna) ci doar deasupra comunitatii.
    Oamenii ar invatza sa isi asume resposabilitatea dezvoltarii propriei comunitati si activitatea cu pricina i-ar face mai constienti de propria identitate.

    RăspundețiȘtergere
  6. Padre Luv: noi avem la biserica noastra exact o treaba asa cum zice claudiutr. O fundatie pe linga parohie. Nu stiu daca functioneaza la parametri asa de performanti, insa cert este ca se misca ceva si avem o libertate de miscare mult mai mare. Insa nu neg ca treaba ar putea merge si altfel. Dar pina la urma tot ajungi ca pentru unele activitati sa ia nevoie de o finanatare care depaseste puterile parohiei si atunci, in lipsa unordonatori generosi, ai nevoie sa faci ceva pentru a aduna fonduri. Iar treaba asta merge mult mai bine printr-o fundatie. Plus ca oamenii se implica maicu spor si constientizeaza in felul acesta mai profund ca a fi parte din trupul bisericii inseamna a lucra efectiv. Imi pare rau daca sunt incoerent, eu sunt pe dial up si ...

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.