miercuri, ianuarie 25, 2017

Cuvinte regăsite - tagmă, ceată, cin



Limba română este o limbă sprintenă. Probabil nu a fost mereu atît de sprintenă, pînă la sfîrșitul veacului al XVIII-lea, cînd iluminismul a început să lucreze asupra limbii pentru a o optimiza ca vehicul adaptat ideilor sale despre lume, e foarte probabil ca limba românilor să fi fost mai conservatoare. Limba, nu doar la români, a fost mereu un cîmp de bătălie. Dimitrie Cantemir, afirmînd că moldovenii au scris cu litere latine, explică folosirea chirilicelor tocmai printr-o astfel de luptă pe tărîmul limbii, și anume că Alexandru cel Bun ar fi poruncit să se ardă toate documentele scrise cu litere latine, ca urmare a încercărilor de catolicizare desfășurate în Moldova.1 Fără a discuta această semnificativă întîmplare și fără a ne aventura să analizăm cît de credibile ar putea fi afirmațiile lui Cantemir, ne mulțumim să constatăm că limba română a constituit devreme un interes pentru curentele culturale, spirituale și politice. În încercarea de a transforma limba într-un vehicul adecvat importului ideilor iluministe, cărturarii românii au încercat să diminueze importanța influenței slavonești și grecești în timp ce s-a încercat hiperbolizarea componentei latine. Aceste demers poate fi făcut doar dacă se pun în practică trei acțiuni, și anume, înlăturarea/ înlocuirea cuvintelor care ar putea ridica dificultăți, schimbarea semanticii cuvintelor care nu pot fi înlăturate/ înlocuite și importul de cuvinte noi care să precizeze sensuri rămase neacoperite sau noi.
Întîi s-au emis postulate cu privire la istoria românilor și s-a construit o istorie care a plecat de la programul cultural/politic înspre dovezi, apoi s-a creat o elită cărturărească al cărei gir a redefinit definiția de cărturar și a impus un limbaj științific care să excludă termenii slavonești și grecești, termeni care au accente teologice, în timp ce vocabularul slav/grec a fost modelat semantic să pară că este folosit de cei fără educație, că este anti-științific, că aparține trecutului superstițios.
S-a ajuns, pînă azi, să avem o limbă predispusă la împrumuturi și suprapuneri semantice în așa măsură încît, după moda franțuzismelor cînd nu mai aveam domnișoare ci doar demoazele, să nu mai avem slăninuță ci doar bacon.
Desigur, devenirea limbii cuprinde mult mai multe decît cele descrise mai sus, dar am ales acest factor ideologic pentru că a activat în sfera interesului nostru duhovnicesc și pentru că este ignorat și chiar negat de majoritatea celor care se exprimă cu privire la istoria limbii. 
Am făcut considerațiile de mai sus pentru a motiva dorința noastră de a regăsi sensul unor cuvinte și nu din dorința de a scrie o nouă istorie a limbii, deși ar fi momentul să se abordeze neideologic istoria.
 Nu vom face un demers sistematic, ci vom aborda doar acele cuvinte care ne atrag atenția.
De pildă, cuvîntul tagmă. Îl găsim explicat astfel:

TÁGMĂ ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care țin de aceeași categorie socială sau profesională. 2) pop. Grup de indivizi uniți în vederea unor scopuri suspecte; clică; gașcă; clan; cârdășie; tacâm; șleahtă; bandă; coterie. [G.-D. tagmei] /<ngr. tágma 2
 
"Tagmă" e un cuvînt grecesc. Nu se cunoaște exact momentul în care a intrat în uzul românilor, dar putem bănui că traseul său este legat de clerul, de negustorii și de meseriașii greci.
E de amintit faptul că în perioada în care e cel mai probabil ca acestă influență să fi avut loc românii, vlahii -cum erau cunoscuți atunci, făceau parte din Rūm millet. "Millet" este cuvîntul prin care otomanii au desemnat modalitate a în care au considerat că diferitele grupuri religioase din interiorul imperiului se puteau administra sub legea specifică. Musulmanii sub Sharia, evreii sub Halaka iar creștinii sub Dreptul Canonic. Interesant este că acest cuvînt vine din limba arabă unde înseamnă "comunitate care urmează  o religie", iar în Imperiul Otoman supușii erau priviți ca aparținînd unui millet și nu unei anume etnii.  Reforma Tanzimat de la sfîrșitul secolului al XIX-lea nu face decît să precizeze și să aplice noțiunea de "millah" din Coran 3  realităților unui imperiu nevoit să răspundă mișcărilor naționaliste care, sub influența dușmanilor vest europeni, au început să ridice probleme.
Aceste precizări ne fac să înțelegem mai bine contextul felului în care limbile care constituiau Rum Millet-ul  s-au influențat una pe cealaltă. Această comunitate era văzută de otomani ca o unitate supra-etnică. Nu anula identitatea etnică, dar aceasta era doar un detaliu al identității religioase. Astfel, millet a fost folosit pentru a desemna o unitate de neam. Acest concept s-a impus în urma constatării realității concrete din teritorii. Neamurile ortodoxe aflate sub cucerirea otomană au manifestat o unitate de care cuceritorii au trebuit să țină seama concret.

de Spiridon MANOLIU - Own work, Public Domain, 
 
În acest context istoric e probabil că s-au făcut multe împrumuturi în limba română, mai cu seamă de la neamurile cu care ne-am aflat în comunitate valori culturale și spirituale dar și de la cele învecinate. E firesc ca multe cuvinte din fondul civilizațional comun să fi circulat în Rum Millet mai cu seamă în sfera preocupărilor teologice.
Astfel, unul dintre cuvintele care a intrat în corpul limbii atunci e posibil să fi fost și cel de care ne preocupă azi: "tagma".
În greaca Noului Testament, τάγμα - tagma are sensul de ordine, sau de ceva ce este ordonat, prin extensie și consecința logică poate fi un corp de armată, legiune sau un regiment.4 Întîlnim cuvîntul în 1 Cor, 15, 23: "( așa și în Hristos toți vor învia.) Dar fiecare în rândul cetei sale..." , unde "τάγμα", este tradus din limba greacă5 folosindu-se cuvîntul "ceată", în timp ce în traducerea slavonă se folosește cuvîntul "cin"6. Atît "ceată" cît și "cin" se regăsesc în română în forme aproape identice cu cele slavone, "чета", respectiv "чинъ", unde "чета" înseamnă corp militar (pluton), și potrivire, așezare pe perechi iar "чинъ" este perfect simetric lui "τάγμα" acoperind aceleași sensuri: ordine, ordonare, succesiune și corp militar (regiment)
Așadar, pentru teologi a traduce "tagma" cu ceată, are sens, iar versetul citat exprimă faptul că la învierea în Hristos fiecare va fi în ordine desăvîrșită, în ceata sa. Legătura dintre ordine și ceată este impecabilă în mediul teologic pentru că mai este folosită și o expresie care sugerează ordinea perfectă a Celor Înalte, este vorba de "cetele îngerești". Această expresie a păstrat sensul originar al cuvîntului "ceată" la nivel de masă prin participarea credincioșilor la slujbe și prin rugăciunile particulare:

"Veniţi, gânditorilor de Dumnezeu, să săvârșim zi de bucurie; acum cerul şi pământul se veselesc, cetele îngereşti şi adunările omeneşti în chip deosebit prăznuind. "7
 
Dar pentru vorbitorul secularizat, "nedus" la biserică, traducerea sugerează altceva. Cuvîntul ceată este explicat în dicționare astfel:

" CEÁTĂ, cete, s. f. 1. Grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun. ♦ (Urmat de determinări) Grămadă de animale (de același fel). 2. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Grup de organizare specială, militară și fiscală, alcătuit din subalternii de la sate ai dregătorilor domnești; pâlc (2), stol (2); trupă înarmată și organizată. – Din sl. četa. "8

Iar cuvîntul "cin" îl va înțelege, în urma consultării dicționarului, astfel:

"
CIN1, cinuri, s. n. (Înv.) 1. (În Evul Mediu) Poziție socială înaltă. ♦ Stare socială. 2. Ordin preoțesc sau călugăresc; tagmă. – Din sl. cinŭ.
"

Deci, cititorul presupus de noi va înțelege la lecturarea Epistolei dintîi către Corinteni că la învierea în Hristos ne vom așeza în grupuri neorganizate, iar cînd se va ruga va afla că  îngerii se îngrămădesc de-a valma, dezorganizat, în jurul Tronului Ceresc. Acest lucru se întîmplă tocmai din pricina eforturilor de a desacraliza limba română, de a o îndepărta de sensurile teologice, pentru a putea fi folosită ideologic în mod optim.
Iată că tagmă, ceată, cin, sînt sinonime și că acestea fie cuprind în înțeles ideea de "scopuri suspecte", fie pe cea de neorînduială, fie se află în stuația de a fi un cuvînt învechit.
Ne aflăm în fața a trei cuvinte care și-au modificat sensul, desigur că nu exclusiv prin presiuni ideologice, dar acestea au fost factorul determinant.
Simptomatic și coerent cu propaganda anti-fanar și anti-slavă a secolului XIX, ele au ajuns să exprime caracteristici puse în mod necivilizat și inacceptabil pe seama grecilor și a slavilor (a se vedea lucrările și presa vremii ): viclenia, necinstea și neorînduiala (sălbăticia) 

Dar noi am aflat acum că: "tagmă" înseamnă ordine, ceva ce a fost pus în ordine, regiment militar sau legiune (romană), că "ceată" înseamnă grup ordonat de oameni, potrivit pe perechi, pluton militar, că "cin" înseamnă ordine, rang de cinste, regulă.


_____________________________________________________________________________________
1) Wikipedia despre alfabetul chirilic. consultat în 24 ian. 2017;
2) NODEX  consultat în 24 ian. 2017;
3)  "Tu nu le vei fi pe plac evreilor şi nazareenilor, până ce nu vei urma credinţa lor."120 Sura 2. Al Baqara, cu precizarea că pentru credință se folosește în arabă termenul millah. Pentru înțelesul acestuia și diferența dintre millah și din,  citiți articolul în engleză de pe Islam Today, amîndouă consultate în 24 ian. 20017;
4) Blue Letter Bible consultat în 24 ian. 2017;
5) " εκαστος δε εν τω ιδιω ταγματι " Byzantine/Majority Text 2000 - TheWord- vers. 5 - Costas Sterigiou, http://www.theword.net/;
6) "кийждо же во своем чину" Old Church Slavonic Bible in the new Russian orthography - TheWord- vers. 5 - Costas Sterigiou, http://www.theword.net/;
7) Canonul Triodului, Duminica Ortodoxiei http://www.teologie.net/data/pdf/triod-duminica-ortodoxiei.pdf, consultat în 24 ian. 2017;
8) DEX 2009 - sublinierea ne aparține, https://dexonline.ro/definitie/ceata consultat în 24 ian 2017;

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.