Sfîntul Nil Ascetul- Cuvînt ascetic foarte trebuincios și folositor (XXXXI)

 

43. Ci, cum se predau pe ei înşişi, aşa să predea şi toate ale lor, bine ştiind că ceea ce rămîne afară, trăgînd necontenit cugetul într-acolo, îl va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urmă îl va rupe din frăţietate. 

De aceea a poruncit Duhul Sfînt să se scrie Vieţile Sfinţilor, ca fiecare dintre cei ce se apucă de unul din felurile acestea de vieţuire, să fie dus printr-o pildă asemănătoare spre adevăr. Cum s-a lepădat Elisei de lume, ca să urmeze învăţătorului său?

 „Ara, zice, cu boii, şi douăsprezece perechi de boi înaintea lui; şi a tăiat boii şi i-a fript în vasele boilor". (3 Regi 19, 19) Aceasta îi arată căldura rîvnei. Căci n-a zis: voi vinde perechile de boi şi voi economisi preţul după cuviinţă, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vînzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinţa care îl trăgea să fie lîngă învăţător, a dispreţuit cele văzute şi s-a silit să se izbăvească mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau împiedica de la dreapta lui hotărîre, ştiind că amînarea adeseori se face pricină a răzgîndirii. 

De ce apoi şi Domnul, îmbiind bogatului desăvîrşirea vieţii după Dumnezeu, i-a poruncit să-şi vîndă averile şi să le dea săracilor şi să nu-şi lase sie-şi nimic? (Luca 18, 22) Fiindcă ştia că ceea ce rămîne se face, ca şi întregul, pricină de împrăştiere. 

Dar socotesc că şi Moise, rînduind celor ce vreau să se curăţească în rugăciunea cea mare, să-şi radă părul (Numerii 6)  și (Levitic 4,8) le-a poruncit prin aceasta să se lepede cu desăvîrşire de averi, iar în al doilea rînd să uite de familie şi de toţi cei apropiaţi în aşa  măsură, încît să nu mai fie cîtuşi de puţin tulburaţi de amintirile lor.(1)

Cugetare:

• Sfîntul Nil continuă să ne inițieze în lectura mistică și ascetică a Sfintei Scripturi.
  
  
• Citind despre Elisei aflăm că este necesară o integralitate a urmării îndrumătorului, și o lipsă de pregetare. 
  
  
• Pregetarea este o atitudine foarte distructivă. În societățile vechi, pregetarea avea adesea urmări letale. Pregetarea nu este prevedere și nici precauție, este întîrzierea acțiunii justificată de diverse explicații pe care le construim de obicei după ce pregetăm ceva.
  
  
• În zilele noastre aceia dintre noi care cred că apa caldă s-a inventat în cultura anglo-saxonă folosesc pentru pregetare cuvîntul procrastinare- ceea ce reduce semnificația filosofică, deși cuvîntul este deja adoptat în dicționare.
  
  
• „Procrastinare” înseamnă a lăsa pe mîine, „a pregeta” înseamnă a fi lent, nesimțitor față de importanța lucrului pregetat, a ezita zbătîndu-te între dorința de a face și delăsarea de a nu face ceva, a amîna ceva lărgindu-i timpul alocat execuției.
  
  
• „Procrastinare” este, practic, un dublet al lui „amînare” fiindca amînare este din „ad mane”= la dimineață (https://en.wiktionary.org/wiki/mane#Latin) (voi face cutare)  Iar cuvîntul explicativ din DEX- „a temporiza” e ușor neadecvat chiar în explicația procrastinării, avînd în vedere că, în esență, „a temporiza” înseamnă a aloca timp, desigur, în această situație a lărgi timpul alocat execuției a ceva.
  
  
• Deci noi ramînem să folosim „pregetare”.
  
  
• Pregetarea este combătută de Sfîntul Nil în capul- (glava) 43. 
  
  
• Îndrumările duhovnicului, a maestrului, maistrului sau sfătuitorului vrednic trebuie să le urmăm fără pregetare. 
  
  
• Pregetarea îmbracă haina precauției, a raționalității, a cumpătării tocmai pentru a înșela. Cînd ne îmbolnăvim de pregetare avem scăpare doar prin aplicarea recomandărilor făcute de duhovnic chiar dacă nu „ne prea vine”.
  
  
• În relația cu duhovnicul cel mai adesea pregetăm Spovedaniile dar nu ne oprim aici.
  
  
• Chiar și rînduiala primită o pregetăm. Uneori o pregetăm folosind „partea ascunsă” de la socoată, cea pe care am tăinuit-o de ochii înțelegători ai duhovnicului.
  
  
• De pildă, duhovnicul spune să citesc Ceasurile zilnic, eu citesc Acatiste alese de mine. El mă îndeamnă să fac rugăciunea de liniștire într-un fel, eu citesc pe site-uri sau chiar recomandări ale Sfinților Părinți și fac cum vreau eu. El mă îndrumă să citesc psaltirea într-un fel, eu iau, după voia mea, rînduiala participării la un grup de rugăciune „paraliturgică” cu Psaltire.
  
  
• Acestea sînt tot forme de pregetare fiindca a face altceva decît ce trebuie înseamnă să amîn realizarea lucrului trebuincios.
  
  
• Nu doar ca prin acestea îmi fac voia mea cu partea ascunsă de lumina duhovnicului meu dar îi neg acestuia puterea de a mă ajuta în condițiile specifice vieții mele.Și mă întorc la cele ascunse, la partea umbrită unde am înghesuit idolii secreți, tainici de care pomenea sfîntul în cap 38 
  
  
• Cugetările, ideile, conceptele, valorile și comportamentele la care nu putem renunța cînd ne găsim într-o situație în care acestea intră în coliziune cu cele generate de îndrumările învățătorului meu sînt găzduite în partea care depozitează cele pe care nu le vrem date luminării.

____________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 183