duminică, octombrie 30, 2005

Situaţia preoteselor

Nevestele preoţilor sunt nevoite să-şi urmeze soţul acolo unde acesta îşi desfăşoară misiunea. Nu fără sacrificii care sunt uneori greu de acceptat. De exemplu, cele cu calificare în învăţământ adeseori renunţă la posturile câştigate prin concurs la oraşe pentru cele de la ţară. Altele ajung chiar să nu mai poată profesa meseria în care sunt calificate şi pentru care au pasiune. Din persoane care promiteau să ofere societăţii rodul talentelor proprii se transformă în "d-na preoteasă". Nu că acesta ar fi răul cel mai mare. Câştigul preoţesc, mai ales la sate, este prea mic pentru a permite cumpărarea unei locuinţe proprii de aceea familiile preoţeşti locuiesc în casele parohiale. Sunt multe preotesele care atunci când le mor soţii trebuie să elibereze casele parohiale şi să se mute...unde?
Sacrificiile, devotiunea, probemele şi rezolvările lor - iată subiectele comentariilor la această postare.

14 comentarii:

  1. Da, interesant subiect de discutie. Poate mai bine ar fi sa scrie aici chiar preotesele. Actuale si potentiale. Tot ce as putea eu spune este ca am un respect enorm fata de acele preotese care izbutesc sa-si ia in serios rolul lor sacerdotal. Si nu vorbesc aiurea spunind "rolul lor sacerdotal". Pentru ca ele CHIAR AU UN ROL SACERDOTAL, atita timp cit prin nevointele si prin asceza lor ele participa nemijlocit la slujba preoteasca si la bunul mers al bisericii. Si nu doar prin nevointe si asceza.

    Cred ca marile probleme apar mai ales atunci cind viitorul preot isi intemeieaza familia pe alte baze decit cele ale slujirii. Iar viitoarea preoteasa i se alatura fara a se gindi prea bine de la inceput la ce o asteapta. Atunci sigur ca apar frustrari de tot felul (de la cele legate de cariera si de prestigiul social, pina la cele mai ascunse de ochii lumii, legate de asceza trupeasca), iar cuplul respectiv, familia respectiva, preotul si preoteasa, vor cauta sa-si rezolve frustrarile acestea in fel si chip.

    Daca se trezesc la timp, adica realizeaza ca au de indeplinit o misiune impreuna si se apuca de treaba in slujba Domnului asa cum se cuvine, atunci starea lor se restaureaza frumos. Daca nu ... sorry, se macina in continuare gindindu-se la cariera ratata, la presitigul social precar, la spectrul casei parohiale pe care va trebui sa fie eliberata la un moment dat ... tot lucruri care nu prea au multe in comun cu preotia (fie aceasta a preotului sau a preotesei).

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bine ar fi dacă ar scrie chiar preotesele aici. Eu pe a mea nu am convins-o. Vă urez succes! :)
    Oare Biserica este conştientă de "specializarea - preoteasă"?
    Se vorbeşte mereu de "ispitele preotului" se spune cât de încercată e familia acestuia, câte scrieri ştim despre preotese?
    Nu cred că sunt prea pragmatic când spun că misiunea nu e acoperiş preotesei văduve. Dacă nici pentru văduvele preotese Biserica nu are un program de ocrotire, cum să crezi că diaconatul ei mai există?
    Nu vorbesc despre mofturi de societate, vorbesc despre fundamentul oricărei vieţi umane - siguranţa

    RăspundețiȘtergere
  3. DA, este realmente o problema mai mare decat pare. Lipsa de atentie pe care Biserica o acorda preoteselor si rolului lor in viata preotului si a Bisericii se datoreaza si faptului ca mai marii Bisericii sunt de regula monahi care nu prea stiu de astea (desi, daca ai duhul lui Dumnezeu o poti face, sau macar nitel bun simt). Mai mult, chiar eu am intalnit pareri mai mari care vedeau preotul (ce sa mai zicem de preoteasa) ca pe o unealta buna de lucru, o trimiti unde vrei, faci ce vrei cu el fara sa iti pui prea multe intrebari, iar atunci cand nu mai e bun de treaba il pensionezi (adica il casezi, arunci).

    Cei ce sunt preoti casatoriti (mai toti) stiu ce inseamna preoteasa. Stiu ca inainte de 1944 existau asociatii de preotese care se ocupau de formarea lor, se intr-ajutorau nu doar cu sfaturi si aveau o stransa legatura intre membre. Protos. Iustin Parvu spune ca preoteasa are un rol mai mare si mai important decat o maica de manastire, o cruce mai grea de dus (deseori pune umarul si la cea a preotului cand acesta mai cade sub ea).

    Cat despre acoperisul de deasupra capului, sa le crape obrazul de rusine si nesimtire celor care nu le pasa sau, o scot pe preoteasa cu copiii din casa, dupa ce mai inainte l-au scos pe raposatul parinte pe drumul spre tintirim - am auzit ca s-a intamplat, nu o data. Asa ca ce se poate face - o asigurare la o societate solida de asigurari. Pana la noi reglementari...

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmmm ... da, adevarul este ca am vrut sa scriu cite ceva la topicul asta inca de cind l-am vazut, insa si eu am tot asteptat sa ved daca nu iese la iveala vreo preoteasa. Pentru ca asta ar fi cel mai potrivit, nu-i asa? Nu sa vorbim noi, in locul preoteselor. Dar daca am vazut ca trece vremea si nu scrie nimeni nimic, uite ca am aruncat eu cu piatra.

    Dar, dincolo de asta, legat de cele spuse de catre Mircea si ce ne spune Mircea despre Pr. Iustin ... intr-adevar, rolul preotesei este colosal. De acea nu m-am sfiit sa spun ca este vorba despre o slujire sacerdotala. Si ca, prin urmare, necesita o pregatire si o hotarire pe masura. A intra in aventura asta neavizat(a) este sinucidere curata.

    Cu referire insa la chestiunea preoteselor vaduve ... poate ca n-as fi chiar asa de aspru in judecati, cel putin atita timp cit situatia prezenta nemultumeste de fapt pe toata lumea. Adica preoteasa ramasa vaduva este mereu in pericol de a fi evacuata, insa ... cunosc citeva cazuri de preoti tineri (familie & copii) care se muta din casa in casa prin parohie pentru ca in casa parohiala sta preoteasa vaduva, de obicei singura. Accentuez ca sta singura, pentru ca multe case parohiale din zona rurala au macar vreo 2-3 camere. Deci ea sta singura in vreo 3 camere, iar preotul activ este nevoit sa duca o existanta nomada. in unele situatii stiu ca preotul a cautat sa cada la o intelegere cu preoteasa batrina, anume ca ea sa se restringa intr-o camera, iar preotul cu familia lui sa le ocupe pe celelalte si sa incerce o forma de convietuire. Sigur ca nu era o solutie simpla, insa era totusi o solutie. S-a lovit de un refuz categoric. Pe de alta parte, cind preotul insusi sa aibe deja 1-2-3 copii, eu nu l-as judeca chiar asa de tare daca ar incepe unele demersuri de intrare in niste drepturi firesti, pina la urma. Pina una alta, situatia prezenta este mult prea aberanta pentru a putea judeca aspru pe cineva. La drept vorbind, cred ca de blamat aici sunt cei care ar trebui sa poarte de grija ca acest gen de situatii sa nu apara, pur si simplu. Si cu putin interes cred ca asta nici nu ar fi un lucru chiar asa de dificil de rezolvat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Adevărat, preotul trebuie să aibe unde să locuiască. Dar se poate şi altfel. Şi eu m-am dus la Maşloc şi nu aveam casă parohială. Am obţinut-o, cu ajutorul lui Dumnezeu. O văduvă, chiar preoteasă, nu ar fi obţinut-o. Nici un preot care s-ar fi plâns că nu are, Dar ce interesa subiectul nu era care din cele două părţi puse faţă în faţă ar avea dreputl, ci de ce sunt puse faţă în faţă? De ce nu există o rezolvare organizată a problemei? şi chiar mai departe, dacă ni s-ar da puterea să folosim resursele eparhiale, cum am rezolva această problemă?

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna seara tuturor, nu sunt preoteasa dar sunt maritata cu un teolog in anul 2 si care a fost cerut de duhovnic sa-i fie diacon peste ceva timp. problema pe care o am eu si as dori un sfat este ca pana acum m-am implicat foarte mult in actiunile bisericesti. am facut-o cu dorinta de a ajuta acolo unde este nevoie fara a avea nimic in schimb ceea ce este parte din constructia mea am facut-o in toata viata mea chiar si inafara bisericii. dar s-a ajuns la situatia ca o parte din cei care sunt in consiliul bisericii incep a ne acuza pe mine si pe sotul meu ca urmarim ca el sa fie acum diacon si mai tirziu preot si ca de accea ne implicam atata. moment in care nu stiu ce sa mai fac. stiu ca in fata lui Dumnezeu pot sa merg oricind si tot ce am facut pentru biserica o sa fie aratat ca fiind doar din dorinta mea de a face mai bine atunci cind vad ca este nevoie. poate ca trebuie sa va mai spun sa suntem ne aflam in afara tarii noastre si poate ca lucrurile stau altfel din acest motiv. suntem pe pamantul american unde ne cistigam existenta muncind ca toti ceilalti. si unde ca si in Romania salariul unui preot nu este ceva la care se poate ravni din motive materiale. Va rog sa-mi luminati putin sufletul prin sfaturile si parerea DVS la ce pot sa fac in aceasta situatie pentru ca se pare ca orice lucru care vine din partea mea este rau primit si ne aflam in fata unui proiect maret de a inalta o noua biserica cu foarte mult de lucru inainte care fara sacrificii si dedicatie nu se va putea infaptuii.

    RăspundețiȘtergere
  7. draga anonim, situatia expusa de tine nu e singulara. probabil ca exista un virus cumplit care invenineaza si tulbura dreapta judecata a preotilor din strainatate. preotul din zona noastra e atat de terorizat de gandul ca vreunul din teologii veniti la studii, va avea de gand sa-i ia locul, incat a ajuns sa faca tot posibilul, sa-i indeparteze de biserica. ceea ce e mai grav e ca in spatele tuturor relelor, si barfelor, si comentariilor, pare a fi preoteasa lui.ea e sefa de la strana, teologii canta doar ce porunceste ea, si cu aprobarea ei...se pare ca informatiile de la spovedanie trec si prin filtrul domniei sale...CUMPLIT. situatia a ajuns in ultima perioada la extrem, mai ales ca preotul&preoteasa au hotarat punerea bazei unei "afaceri de familie": contruirea unei biserici. desi nimeni nu are absolut nici un interes sa-l detroneze pe parintele din "scaun", "teoria conspiratiei" a ajuns la un asemenea nivel incat diavolul, care oricum lucreaza asiduu impotriva ridicarii lacasului lui Dumnezeu a ajuns sa intre si sa se manifeste pana si prin copiii "indraciti" care iau parte la Sf.Liturghie, si mai plang, umbla sau mai vorbesc prin biserica(vorbesc de copii mici si bebelusi). drept pt care si noi, familiile de teologi, desi am suportat cu stoicism ani de zile atacurile directe sau indirecte la adresa noastra, ne gandim foarte serios sa oferim liniste preotului nostru, si sa cautam o alta parohie unde sa putem lua parte la Sf.Liturghie. partea grea in aceasta decizie e ca in strainatate, parohiile ortodoxe sunt relativ rare si sacrificiul material si de timp ar fi foarte mare. dar mai exista si rusi, si greci....asa ca...in ultima instanta...

    RăspundețiȘtergere
  8. Iată ce efecte pot decurge din implicarea eronată a preotesei.
    Deşi cred că e deplasată opinia cu destăinuirea tainei spovedaniei, ştiu şi eu, putine situaţii dar semnificative în care e preoteasa adevăratul paroh.
    Dar ce se poate spune despre cum ar fi fost de folos lui Dumnezeu să se implice preoteasa?

    P.S. Ultimul mesaj anonim, e usor maliţios când afirmă că a construi biserica este o afacere de familie. E un tipar primitiv de gândire, care din nefericire e folosit şi pentru a umili şi discredita chiar oamenii plini de virtute care cheltuiesc bani şi energie, plus timp din viaţă pentru a înzestra o comunitate. Asemenea acuze ar fi bine să fie documentate, mi se pare cel puţin injustă includerea unei aluzii de acest tip într-un mesaj anonimizat. N-aş fi făcut această remarcă dacă nu s-ar fi dat de înţeles că este vorba de familii de absolvenţi ai Teologiei. Afirmaţiile acestea au un obicei contabilicesc, se întorc asupra teologului care le emite în cele mai delicate momente ale preoţiei sale. Credeţi-mă, ştiu ce spun!
    A! Apropo, nu construiesc şi nici nu am construit biserică, deci nu-mi apăr interesul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am despărţit răspunsul în două pentru a evita ambiguitatrea.
    Comportamentul preotului care slujeşte în modul descris mai sus este impardonabil.

    RăspundețiȘtergere
  10. mesajul de mai sus s-a dorit discret, si in nici un caz malitios sau injurativ. ceea ce am afirmat este perfect documentat, iar expresia "afacere de familie" a iesit chiar din gura preotesei. . este infinit de trist ca s-a ajuns la asemenea situatie , foarte corect catalogata "impardonabila". tocmai de aceea, desi s-a apelat poate mai mult decat ar fi trebuit la "a nu judeca pe aproapele tau", si iertare, neregulile au ajuns prea departe.
    chiar in aceasta perioada se incearca din rasputeri aducerea adevarului la lumina si restabilirea linistei, prin discutii deschise si ajutor duhovnicesc de la cei mai mari.
    PS: anonimatul sub care am ales sa-mi exprim opinia a fost spre a proteja acest preot, si nu pe mine. eu nu am absolut nimic de pierdut, ci, pot doar sa invat din greselile altora, si sa ma infricosez de puterea pe care o poate avea influenta eronata a preotesei asupra preotului si a membrilor parohiei.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sunt de 10 ani alaturi de un preot care este chiar sotul meu.Il iubesc, il respect, imi este chiar duhovnic si ma consider "norocoasa' sa am parte continuu de un preot alaturi. Ma simt in siguranta si binecuvantata

    RăspundețiȘtergere
  12. Foarte inetresante comentariile despre preotese si preoti in general.Dupa ce au slujit o viata iar preoteasa a fost alaturi la bine si la rau,dupa decesul preotului ea dispare de pe firmamente,daca ramane in comunitatea unde preotul a slujit ani de zile,ea.preoteasa va ramane cu numele de d-na preoteasa a batrana si cam atat.Daca a avut ghinion si nu si-au pregatit din timp un acoperis i se ofera usa si clanta,adio doamna si nu am cuvinte.Sunt preoteasa si am vazut multe de-a lungul anilor si am ramas cu un gust amar fata de atitudinea nu a enoriasilor cat a celor mai mari,a celor care ar putea sa intanda o mana de ajutor acestor cazuri nefericite.Si vizavi de cele spuse de parintele Mircea Sz.pe vremea cand scria aceste randuri era convins de ceea ce spunea si credea.Acum ,cand s-a ridicat pe rang cred ca a uitat ceea ce a scris,si citez din spusele lui"preotul folosit ca o unealta buna de lucru o trimiti unde vrei,faci ce vrei cu el fara sa-ti pui prea multe intrebari,iar atunci cand n.m.crezi tu ca nu mai ai trebuinta sau nu mai iti convine,il casezi,il ignori si il umilesti.Regret ca a uitat ce a scris acum ceva vreme,era dornic de adevar,acum este dornic de afirmare si putere.Ar fi bine sa constientizeze faptul ca actvitatea unui preot este imensa comparataiv cu activitatile celorlalti deoarece activitatea spirituala si credinta nu se poate da si lua cu masura.Ma bucur ca am gasit intamplator aceste comentarii si sper sa mai pot schomba ganduri si pareri cu doamne preotese,in felul acesta ne putem face si noi auzite prin propriile noastre idei si comentarii.

    RăspundețiȘtergere
  13. sunt preoteasa si cunosc multe alte preotese.Ar trebui ca viitoarele preotese sa fie educate in acest sens pentru a constientiza rolul pe care o au alaturi de preot.De unde sa stie, saracele daca nimeni nu le acorda atentie?

    RăspundețiȘtergere
  14. Buna ziua, sunt un student teolog si voi fi cu binecuvantarea lui Dumnezeu un viitor preot.am prietena mai mare cu 3 ani si suntem impreuna de 8 luni.ea a avut o viata lumeasca avand mai multi barbati cu bani care puteau sa ii faca toate placerile.situatia mea financiara este buna si am incercat sa ii fac sa nu ii lipsesca nimic.am inceput sa tin f mult la ea,mi-am luat responsabilitatea de a incerca sa schimb comportamentul ei si iata ca dupa 8 luni nu am reusit mare lucru.nu vrea sa merga la biserica si cand merge sta sa navigheze pe telefon internetul.dak am mers la manastire si i-am zis ca ar fi bine sa isi acopere capul ma luat in ras.stiindui viata dinainte de a fi impreuna acum mie greu sa cred ca ea atunci cand pleca prin tara fiind in politica nu este o femeie desfranata.sunt disperat pentru ca tin la ea dar ea este prea pasiva la preotie si la sacrificiile pe care le fac pt ea.va rog dati-mi un sfat.multumesc.

    RăspundețiȘtergere