18. Sufletul care nu s-a izbăvit de grijile lumeşti, nu iubeşte nici pe Dumnezeu cu adevărat şi nu disprețuiește nici pe diavolul cum trebuie. Căci grija vieţii îi este ca un acoperămînt, care îl împovărează. Din această pricină mintea nu-şi poate cunoaşte dreptul de judecată asupra acestor fel de lucruri, ca să dea fără greşeală hotărârile judecăţii sale. Deci în toate chipurile retragerea din lume e folositoare.
19. Ţine de sufletul curat cuvîntul fără pizmă, rîvna fără răutate şi dragostea neîncetată faţă de Domnul slavei. Atunci şi mintea îşi potriveşte cumpenele sale cu exactitate, fiind de faţă în cugetarea sa ca în cel mai curat loc de judecată.
20. Credinţa fără faptă şi fapta fără de credinţă vor fi la fel de lepădate. Căci credinciosul trebuie să-şi arate credinţa, aducînd Domnului fapte. Pentru că nici părintelui nostru Avraam nu i s-ar fi socotit credinţa spre dreptate, dacă nu ar fi adus pe fiul său ca rod al ei.
21. Cel ce iubeşte pe Dumnezeu, acela crede totodată cu adevărat şi săvîrseşte faptele credinţii cu evlavie. Iar cel ce crede numai şi nu este întru dragoste, nu are nici credinţa însăşi, pe care socoteşte că o are. Căci crede cu o minte uşuratică ce nu lucrează sub greutatea plină de slavă a dragostei. Drept aceea, credinţa lucrătoare prin dragoste este marele izvor al virtuţilor.(1)
Cugetare:
- Deja ne este lămurit că neizbăvindu-ne de grijile pămîntești nu putem avea ca prioritate lucrarea virtuților. Căci pe aceasta nu am avea de ce să o facem dacă nu am iubi pe Dumnezeu și nu am căuta Împărăția Sa în care să ne alăturăm. Grijile lumești ne moleșesc puterea de a disprețui lucrarea diavolului. Devenim înțelegători cu aceasta, găsim circumstanțe atenuante. Nu o putem disprețui fiindcă noi înșine punem adesea umărul la ea prin cultivarea falselor necesități care ne aduc griji peste griji și ne țin înrobiți unei apăsătoare îngrijorări perpetue. Mintea nu ne mai ajută fiindcă, în situația aceasta, e forțată să nu își recunoască dreptul de a condamna lucrarea demonică a grijilor și, prin urmare, își incapacitează puterea de a lua deciziile virtuoase.
- Retragerea, în felurite forme și grade, din lume este pauza de care avem nevoie pentru a de dezintoxica mintea, simțurile și emoțiile.
- Pe măsură ce ne limpezim mintea, simțurile și emoțiile trăim în tot mai mare măsură dragostea lucrătoare, plină de rîvnă. Aceasta aduce discernămîntul și echilibrul minții.
Cred că pentru paragrafele 20 și 21 e potrivit să recitim capitolul 2 din Epistola sobornicească a Sf. Ap. Iacov:
- 1. Fraţii mei, nu căutând la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
- 2. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară,
- 3. Iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele,
- 4. N-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene?
- 5. Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc?
- 6. Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi?
- 7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi?
- 8. Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", bine faceţi;
- 9. Iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
- 10. Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile.
- 11. Căci Cel ce a zis: "Să nu săvârşeşti adulter", a zis şi: "Să nu ucizi". Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
- 12. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi prin legea libertăţii.
- 13. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.
- 14. Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască?
- 15. Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana cea de toate zilele,
- 16. Şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace! Încălziţi-vă şi vă săturaţi, dar nu le daţi cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
- 17. Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi.
- 18. Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea.
- 19. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură.
- 20. Vrei însă să înţelegi, omule nesocotit, că credinţa fără de fapte moartă este?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu