Sfîntul Policarp - Îndemn la deprinderea puterii de a îndura

 IX. 1. Vă îndemn dar ca toţi să vă supuneți cuvântului dreptăţii şi să vă deprindeți a îndura așa cum ați văzut cu ochii voştri la fericiţii Ignatie, Zosima şi Rufus, dar şi la alţii care s-au ridicat chiar dintre voi, la Pavel şi la ceilalţi apostoli. 

 IX. 2. Încredinţaţi fiind că aceştia toţi „nu au alergat în van”, ci în credinţă şi în dreptate, şi că ei se află în locul care le este cuvenit, lângă Domnul împreună cu Care au şi pătimit. Ei nu au iubit aceste vremuri, ci pe Cel Care a murit pentru noi şi pe Care Dumnezeu L-a înviat.(1)

Cugetare:

• În paragraful de mai sus primim un îndemn foarte puternic. Sîntem chemați de Sf. Policarp să ne „deprindem” să îndurăm ceea ce destinatarii scrisorii au văzut cu ochii lor: mărturisire prin mucenicie.
  
  
• E important să subliniez că ceea ce se traduce cu deprindere în limba română este exact același cuvînt cu asceză în limba greacă, în ce privește acest text. 
  
  
• Știm deja, din vremea cînd ne-am străduit să învățăm de la Sf. Antonie cel Mare, că asceza este un proces repetitiv, de exersare și antrenare, un proces activ și nu pasiv. O creștere și nu o uscare. Înseamnă și a învăța practic. 
  
  
• Pentru cei care doriți sa aprofundați sensul puteți găsi detalii la pagina 243 a Lexiconului Lampe   
  
  
• Eu înțeleg din acest îndemn că mucenicia se învață, e un rezultat la pregătirii ascetice. Rînduiala personală, asceza fiecăruia, ar fi bine să cuprindă pilda mucenicilor. 
  
  
• „Pilda” în sensul menționat la paragraful anterior. Adică model de urmat, linii după care desenez, sinonim cu izvodul iconarilor. 
  
  
• Nu avem date care să ne detalieze modul, metodele și rînduielile care formau această parte a ascezei, anume pregătirea pentru mărturisire. Dar le putem intui folosind informațiile din Sfînta Tradiție. 
  
  
• Desigur, aflăm că unii martori ai muceniciilor au fost atinși de Duhul Sfînt și i-au urmat printr-o schimbare subită a inimii.
  
  
• Dar mai citim la începutul „Martiriului Sfîntului Policarp”: „El aștepta, ca și Domnul, să fie dat morții pentru ca și noi să ne facem următori ai lui [...]”
    - Așteptare și pregătire.
    - Vreme de pocăință.
    - Cînd aștepți să mori simți imperativul pocăinței.

• A! O ultimă mențiune: cuvîntul „supuneți” putea fi tradus mai frumos cu „să faceți ascultare”. Desigur, traducerea aceasta ar avea mai mult sens în urechile unei comunități care înțelege practica ortodoxă a ascultării. Cum ar fi cea a  practicanților  ortodoxiei filocalice.
  
  P.S. Cum sublinia Adrian , ortodoxia este filocalică, altfel nu este ortodoxie. Dar, acest enunț este idealist, în realitatea trăită, ortodoxia nu reneagă pe cei care cred sinceri că practică ortodoxia chiar cînd practică un melanj catolico-gnostico-protestant-bizantin ci lucrează, se roagă și așteaptă luminarea lor spre iubirea de Frumos.

_________________

1) Sfîntul Policarp, Episcopul Smirnei, Ed. Doxologia, Iași, 2011, p. 74-75