1. Mulţi dintre Elini şi nu puțini dintre Iudei s-au îndeletnicit cu filosofia.
Dar numai ucenicii lui Hristos au rîvnit adevărata înţelepciune; deoarece numai ei au avut ca învăţător înţelepciunea însăşi, care le-a arătat cu fapta petrecerea potrivită unei astfel de îndeletniciri.
Cei dintîi, asemenea celor ce joacă pe scenă o dramă, s-au împodobit cu o mască străină, luând un nume gol, deoarece erau lipsiţi de adevărata filosofie. Ei îşi arătau filosofia în togă, în barbă şi în toiag. Îngrijindu-se de trup, slujeau poftelor, ca unor stăpâne, fiind robii stomacului şi primind plăcerile de sub pântece ca pe un lucru al firii. Erau supuşi mîniei şi alergau după slavă; şi se aruncau asupra meselor strălucite, lihniţi ca nişte căţei.
Ei nu ştiau că filosoful trebuie să fie înainte de toate liber şi mai ales să ocolească de-a se face rob patimilor, iubitor de argint şi stricător de case.
Căci faptul de a fi rob al oamenilor, poate nu aduce nicio vătămare celui ce viețuiește cu dreptate; dar cel ce se foloseşte de patimi, slujind plăcerilor ca unor stăpîne, şi atrage ruşine şi batjocură multă.(1)
Cugetare:
- Filosofia este iubirea înțelepciunii. Căutăm să ne apropiem de ceea ce iubim.
- Dar cînd deformăm ceea ce iubim în funcție de limitele noastre nu mai putem descoperi obiectul iubirii noastre pentru că îl modelăm cum vrem noi.
- Acesta nu e un act de iubire, e o impunere a transformării, a adaptării la voința noastră. Așa este și cu filosofia.
- Sfîntul nu combate filosofia ci filosofii care nevoind să pășească dincolo de ei și de limitele lor înlocuiesc înțelepciunea - σοφία- sofia- cu conținuturile limitate ale gîndirii lor.
- Astfel ei sînt, într-adevăr, iubitori de ceea ce ei numesc „sofia” - înțelepciune, dar aceasta este doar expunerea gîndirii proprii, adică este identică cu ei înșiși.
- De aceea ei se iubesc pe ei înșelînd pe alții că sînt iubitori de înțelepciune.
- Înșelarea lor este complexă: deformează realitatea înțelepciunii; se înșeală pe ei înșiși; înșală pe alții să-i urmeze- să le iubească gîndirea ca și cum ar fi „sofia”.
- Teologia este filosofia care are modestia de a căuta înțelepciunea fără a-și propune să o înlocuiască.
- Teologul este filosoful care caută să deschidă limitele percepției simțurilor sale și ale minții sale înaintea înțelepciunii. El înțelege condiția sa limitată, caută și descoperă modalități prin care aceasta să fie depășită. Pe măsură ce limitele sale cad teologul pricepe mai multe (ne amintim că am discutat despre „a pricepe” ca despre verbul care exprimă legătura percepției cu înțelegerea).
- De aceea teologia ajunge să descopere Înțelepciunea însăși care este Dumnezeu.
- Noi sîntem datori să cugetăm la faptul că:
# fiecare persoană care caută înțelepciunea este filosof.
# fiecare persoană care depășește limitele și are ca învățător Înțelepciunea Însăși este teolog.
# fiecare filosof sau teolog care înlocuiește Înțelepciunea cu gîndirea sa limitată trăiește o viața egocentrică deci nu este cu adevărat filosof și în nici un caz teolog.
________________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 150
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu