joi, iulie 01, 2021

Sfîntul Nil Ascetul- Cuvînt ascetic foarte trebuincios și folositor (II)

 




2. Au fost unii dintre ei, care nu s-au îngrijit câtuşi de puţin de fapte, fălindu-se că se îndeletnicesc cu filosofia speculativă. 

Astfel  unii umblau cu capul prin nouri, alţii explicau lucruri ce nu se pot dovedi, făgăduind că ştiu mărimea cerului, măsurile soarelui şi lucrările stelelor.

Uneori au încercat să grăiască şi despre Dumnezeu, pînă la care nici adevărul nu poate ajunge, iar socotinţa omenească e primejdioasă. Dar toţi au trăit mai necinstit ca porcii ce se tăvălesc în mocirlă. Iar dacă au fost şi unii cari s-au îndeletnicit cu viaţa practică, aceştia s-au făcut şi mai răi decît aceia, vînzînd ostenelele pentru slăviri şi laude. Căci de cele mai multe ori nu se osteneau netrebnicii pentru altceva decît pentru fală şi iubire de slavă, primind în schimbul unor astfel de osteneli o plată de nimic.

 Fiindcă a tăcea necontenit, a se hrăni cu iarbă, a-şi acoperi trupul cu haine zdrenţoase şi a vieţui închişi în butoi fără a aştepta nicio răsplată după moarte, întrece orice nebunie; precum nebunie este a primi răsplata pentru virtute în viaţa aceasta şi a te lua la întrecere pentru cununi de aici şi a purta o luptă necontenită, lipsită de adevăratele cununi, şi osteneli care nu aduc mai mult decît sudoarea.(1)



Cugetare:

  • Sfîntul ne îndeamnă să nu ne risipim puterile, energia și timpul în activități care nu au semnificație pentru viața veșnică. Este lipsit de sens atît să ne pierdem în abstracții fără legătură concretă cu viață cît și a trăi ne impune rigori morale și comportamentale aparent justificabile sau altele de-a dreptul stranii. Cel care nu respectă trăirea practică a principiilor morale își risipesc viața, neavînd ca scop mîntuirea și cîștigarea vieții veșnice și mai lipsite de sens decît ei nu sînt decît aceia care pun în operă îndepărtarea de plăceri trecătoare tintind tot spre ce poate oferi lumea, nu înspre Împărăție. 

  • Această învățătură are ca efect chiar repoziționarea noastră față de chestiunea mîntuirii. Realizăm că nu există secțiune a vieții pe care o trăiesc pe pămînt care să nu fie subortonată țelului veșnic. Dacă sînt elev sau student pot înțelege că activitățile mele educaționale sînt subordonate țelului de a mă despătimi, lumina, îndumnezei.

  • De aceea, studentul care își modelează viața după cest principiu are motive mai puternice să fie prezent în procesul  educațional în mod treaz și activ. Nu amorțit de indispoziția care țîșnește din dorirea pătimasă de a face ce voiește indiferent de natura pătimașă sau nu a dorințelor sale.

  • Tot astfel gîndim despre sarcinile de serviciu.

  • Sau despre relațiile de familie, unde (mai ales recent) prezența fizică își diminuează mare parte din puterea semnificației sale iar cea rămasă este alterată de conflice care (în marea lor parte) par justificate.


__________________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 151




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu