27. Milostiv cu adevărat nu e cel ce dă de bunăvoie cele de prisos, ci cel ce lasă cele de trebuință neapărată celor ce le răpesc.
28. Unii cîștigă cu bogăția materială pe cea nematerială prin rînduielile milosteniei. Iar ceilalți o pierd cu cea nematerială pe cea materială, ajungînd la simțirea celei ce nu are sfîrșit.
29. Fiecăruia îi este plăcut să se îmbogățească în cele bune, dar îl întristează pe cel ce s-a îmbogățit după Dumnezeu, să nu i se îngăduie cît mai mult să se desfăteze de această bogăție.
30. Sănătatea i se pare sufletului că este în afară, iar boala se ascunde înăuntru, în adîncul simțirii. Deci, dacă trebuie ca boala să fie scoasă afară prin secera mustrărilor, iar sănătatea să fie adusă înăuntru prin înnoirea minții, este nebun cel ce leapădă mustrările, și nu se rușinează să zacă totdeauna în bolnița nesimțirii.(1)
Cugetare:
Detalieri la 27.
- În corelație cu porunca de a iubi pe cei ce ne prigonesc, ni se spune că atunci cînd cineva încercă să ne răpească cele de trebuință iar noi ne înălțăm atît peste mînie și dușmănie precum și peste frica de a nu fi lăsați de Dumnezeu fără cele de trebuință facem milostenie profundă și reală.
- În contrast, milostenia nu înseamnă a da cele care ne sînt în plus. Cu care nu mai avem ce face.
- Iar ne amintim de sfîntul Antonie cel Mare la cuvîntul 36 din vol 1 al Filocaliei care ne învață că prin pierderile materiale, din bogăție, bani etc dăm înapoi ceea ce noi am primit în administrare fără să devină al nostru.
- Din pericopa Evanghelică de Luni în săptămîna a douăzecișicincea după Pogorîrea Duhului Sfînt (Luca 12):
„13 Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
14 Iar El i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?
15 Şi a zis către ei: Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.”
Detalieri la 28.
- Urmînd rînduielile milostenie putem cîștiga bogății duhovnicești.
- Unii, însă, pentru că au bogăție duhovnicească împart bogăția cea materială.
- O observație folositoare este să remarcăm că cei din urmă, pentru noi adevărate ținte ale admirației, par în ochii celor care funcționează după exigențe materiale ca fiind risipitori.
Detalieri la 29.
- Odată gustată bucuria adusă de îmbogățirea spirituală vrem să gustăm tot mai mult din ea. Această însușire este pusă de Dumnezeu în noi pentru a putea cunoaște fericirea veșnică.
Detalieri la 30.
- Mustrarea este un instrument important. Desigur cel ce face mustrarea trebuie să respecte virtuțile. Dacă mustrarea se aseamănă cu actele mîniei sau ale vicleniei, este păcat nu instrument de îndreptare.
- De cealaltă parte, cel care caută să se înțelepțească prețuiește mustrarea care îl vindecă pentru că îl atinge și îl împinge din nesimțire spre bun simț.
_______________________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 4, Editura IBMBOR, București, 1977, p. 284
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu