Sfîntul Nil Ascetul - Cuvînt ascetic foarte trebuincios și folositor (X)

 

11. Căci am fost rînduiţi de Domnul să tămăduim, nu să întărîtăm pe cei uşor de rostogolit; şi să avem mai de grabă în vedere nu ceea ce ne place nouă, ci ceea ce foloseşte aproapelui, ca nu cumva, urmînd pornirilor noastre nesocotite, să facem pe mulţi dintre cei mai simpli să se smintească, dîndu-le prilej să poftească cele pămînteşti. 

De ce punem atîta preţ pe materia, pe care ne-am învăţat să o dispreţuim, legîndu-ne de bani şi de avuţii şi împărţindu-ne mintea în multe şi nefolositoare griji? 

Rîvna după ele ne depărtează de stăruinţa mai trebuincioasă şi ne face să nu purtăm grijă de bunurile sufletului, iar pe de altă parte ea duce în mare prăpastie pe cei alipiţi de lucrurile vieţii, care socotesc bucurarea de avere ca cea mai înaltă şi mai strălucită fericire, cînd văd pe cei ce au făgăduit să se îndeletnicească cu filosofia adevărată şi se laudă că sunt mai presus de plăceri, că se străduiesc pentru acestea mai tare ca ei.

Căci nimic nu duce pe cineva aşa de neîndoielnic la munci, ca a face pe mulţi să rîvnească la propriile lui rele.

Pierzania celor ce-l imită e adaos la pedeapsa celui ce i-a învăţat. Dar nu mică este osînda şi a celor ce nu au lepădat imitarea ca ruşinoasă, fiindcă s-au făcut învăţători ale celor rele, de a căror lecţie blestemată fug, cu bună judecată, cei ce se folosesc de cuget înţelept. 

De aceea nimenea să nu se plîngă de cele spuse. 

Ci sau îndreptaţi cele ce s-au făcut în chip greşit prin nepăsarea celor mulţi, spre ruşinea numelui, sau lepădaţi şi numele. 

Căci dacă e vorba să iubim înţelepciunea, sunt de prisos averile, iubirea de înţelepciune făgăduind înstrăinarea chiar şi de trup, pentru curăţia trupului.

Iar dacă vreunii rîvnesc să cîştige averi şi să se bucure de lucrurile dulci ale vieţii, la ce mai cinstesc prin cuvînt această filosofie, odată ce prin fapte îşi arată înstrăinarea faţă de ea şi săvîrşesc lucruri străine de ceea ce au făgăduit, îmbrăcîndu-se cu nume cuvioase?(1)

Cugetare:

• „Ci sau îndreptaţit cele ce s-au făcut în chip greşit prin nepăsarea celor mulţi, spre ruşinea numelui, sau lepădaţi şi numele.”
  
  
• Iată puterea simplității cu care Sfinții Părinți înțeleg Sfintele Scripturi. Dacă s-a scris în ele:
  
  
• „[...] cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; și ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decît acestea, de la cel rău este.” Mt. 5, 37
  
  
• Ei au înțeles că jurămîntul de care se vorbește este angajamentul, în acest caz cu însușiri spirituale.
  
  
• Așadar, ori ne luăm legamîntul de a ne numi (identifica) creștini ori lepădăm chiar și numele acesta. 
  
  
• Cu atît mai mult cu cît nu doar creștini ne identificăm ci creșțini ortodocși- dreptmăritori. 

• Ori punem în practică învățăturile Părinților și observăm ceas de ceas și cu atenție felul în care o facem ori să recunoaștem onest că nu sîntem ortodocși.
  
  
• Probabil ar fi recomandat să medităm la capitolul cinci al evangheliei Sf. Evanghelist și Apostol Matei cu multă stăruință la versetul 48.
  
  

________________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 157