luni, iulie 19, 2021

Sfîntul Nil Ascetul- Cuvînt ascetic foarte trebuincios și folositor (VII)

 





8. Astăzi, îndată ce şi-a luat cineva această cuvioasă schimă, pînă încă nu şi-a spălat petele sufletului şi nu şi-a şters din cugetare întipăririle vechilor păcate, ci se desfată încă slobod în nălucirile  acestora şi pînă nu şi-a povăţuit moravurile după regula făgăduinţii, nici nu ştie care este scopul filosofiei celei după Dumnezeu, şi-a şi însuşit o poză fariseică, dîndu-se pe sine de ceva mare după înfăţişare.

El umblă în toate părţile, purtînd unelte al căror meşteşug nu l-a învăţat, şi făgăduieşte după înfăţişarea văzută o ştiinţă de care încă nu s-a atins nici cu vîrful buzelor, fiind stîncă în loc de liman,mormînt văruit în loc de biserică şi lup în loc de oaie, spre pierzarea celor amăgiţi de înfăţişarea lui. Căci cînd unii ca aceştia fugind din Mănăstiri, fiindcă nu vreau să ţină pravila vieţii, se  destrăbălează prin oraşe, atunci traşi în jos de trebuinţele pîntecelui, poartă, spre amăgirea  celor mulţi, chipul evlaviei, ca pe-o momeală. 

Ei primesc să facă toate la cîte-i sileşte trebuinţa trupului.

Căci nimic nu silniceşte pe om mai mult ca trebuinţa trupului, care născoceşte o ieşire iscusită din cele mai grele lipsuri, mai ales cînd se adaugă şi lenea, care face să sporească, în chip viclean,  puterea de născocire a gîndului. 

Slujesc aşadar aceştia pe la uşile celor bogaţi, nu mai puţin ca paraziţii şi aleargă prin pieţe după aceştia ca nişte robi, alungînd pe cei ce se apropie de dînşii. Împingând pe toţi la o parte, ei se silesc să le facă trecere uşoară acelora. 

Şi toate acestea le fac pentru mîncare, fiindcă nu s-au învăţat să-şi taie plăcerea de la mîncările gustoase, nici nu vor să poarte la brîu, ca Moise, cuiul care stinge trebuinţa. Căci dacă l-ar purta, ar cunoaşte că lăcomia este hotarul oricărei plăceri de mîncări, şi lucrurile întâmplătoare, împlinind trebuinţa trupului, acoperă urîţeniile poftei care nu trebuie să vie.(1)



Cugetare:

  • Folosim des cuvîntul schimă. 
  • Îl primim și îl folosim în relație aproape exclusivă cu condiția și statutul monastic. Adică „a luat schima monahală” înseamnă că a îmbrăcat haina călugărească, a îmbrățișat viața monahală.  Schima mică este, în contextul acesta schima vieții de obște, iar schima mare este primită (îndeobște) de sihaștri sau de bătrînii (avva) încercați. Schima pare să fi fost instituită în monahism odată cu Regulile Sf. Pahomie cel Mare și o mie de ani nu a cunoscut grade (schimă mică și schimă mare). Sfîntul Grigorie Palama chiar spune explicit că nu există schimă mică, schima, singura are este, e cea mare.

  • Dar Biserica este un organism viu, care se adaptează fără să renunțe la identitate, în consecintă azi avem cele două feluri de schimă și rînduielile liturgice.

  • Ca să înțelegem profund ce este schima e necesar (din nou) să apelăm la etimologie. 

  • σχήμα - (citită schima sau schema) a dat în română pe lîngă „schimă” și cuvîntul „schemă” cu înțelesul pe care îl știm cu toți, anume de reprezentare simplificată, dar esențială.

  • În greacă are sensuri foarte lămuritoare pornind de la cel de „formă” și „aspect” la „mimică (facială)”, cuprinzînd și înțelesuri ca: mod de a fi, de a se purta, fel (natură), pași de dans diagramă.

  • În latină s-a tradus: „vestem” de la „vestis”= haină. Pentru că la latini actul îmbrăcatului are valențe culturale și simbolice. Îmbrăcatul la strămoșii latini este o asumare a identității și  a scopului prezenței într-un loc în anumit timp. Într-un fel se îmbrăcau strămoșii pentru o zi la plug, într-un fel pentru o zi la templu sau, mai tîrziu, la biserică sau pentru întîlnirea cu cei mai respectabili semeni. Așadar, vorba din popor  „nu haina face pe om” denunță nepotrivirea omului cu haina sa nu îndeamnă la renunțarea exigențelor cu privire la îmbrăcat așa cum este prea des folosită azi.

  • De aceea a rămas în mentalul tuturor popoarelor latine (și nu doar) un cuvînt care înseamnă că cineva primește o putere, abilitate sau încredere - învestire.

  • În concluzie, a lua schima înseamnă a îmbrăca un mod de viața care dă identitate și implică asumarea unor ținute morale, a unor obligații față de comunitate, a unor făgăduințe.

  • Desigur, sfîntul se adresează aici în mod direct celor care au ales drumul monahismului. Toată lucrarea este scrisă cu gîndul la ei. 

  • Acesta, însă, nu exclude poporul binecredincios. Vă amintiți, mai sus am stabilit că pentru Sfinții Părinți exigențele morale sînt aceleași atît pentru monahi cît și pentru popor. 

  • Capitolul acesta este, însă mult mai direct țintit spre comportamente și atitudini monahale sau clericale decît spre cele mirenești, deși mirenii pot învăța din ele și le pot modela astfel încît să le fie de folos în mărturisirea publică și în viața profesională.

  • Aflăm de aici importanța lucrării înspre sine, a exigențelor aplicate nouă înșine înainte de a ne aroga statutul de sfătuitori.

  • Descoperim pericolul de a ne închipui că avem o viață duhovnicească și de a fi ipocriți prin copierea fățarnică a celor care sînt vrednici de urmat. Dacă insist și exagerez în aspecte precum: păr, barbă veșminte, priviri, ton, cuvinte alese astfel încît să fie remarcate, încăpățînări de a sluji într-un mod care mă scoate în evidență, atitudini exigente care șochează sau chiar scandalizează, toate centrate în jurul persoanei mele indică incapacitatea mea de a mă preocupa de lucrarea interioară, mînuirea unor unelte care mă depășesc și înșelarea fraților și surorilor mele prin promisiunea unei cunoașteri care îmi este straină și doar de suprafață. 

  • De aceea mă numește sfîntul Nil:

    #stîncă în loc de liman - acea stîncă ascunsă sub ape care scufundă corabia celui neștiutor cînd crede că se îndreaptă spre loc păzit;

    #mormînt văruit în loc de biserică- în care intră neștiutorul încrezător că află Viața și găsește putreziciunea morții;

    #lup în loc de oaie - cînd acela care, deschizînd ocolul să se folosească de oaie, este sfîșiat de lupul (știutor) aflat la pîndă acolo;


  • Aceasta se face, după părerea sfîntului, prin ademenirea promisiunilor amăgitoare de duhovnicie care nu au temelie în eforturile ce privesc persoana proprie.

  • Și cei care sînt în lume pot cădea în aceeași ipocrizie și devin pentru familia lor, prietenii sau comunitatea din care fac parte tot: 

- stînci ucigașe ascunse în cale limpede, 

- putreziciuni în loc de Viață 

- lupi în loc de oi 

- prin arogarea unor discursuri publice nefundamentate pe trăirea proprie, maimuțărirea atributelor de duhovnici, diletantism teologic manifestat în foamea de a învăța și sfătui pe alții însoțită de disperarea de a posta public și a răspîndi ideile personale izvorîte din vieți abia atinse de asceza și exigențele morale ortodoxe.

  • Se cunosc aceste persoane după viața lor: înlăturați de la Sfintele Taine,  își trădează ipocrizia prin faptul că sînt oscilanți între ortodoxia canonică și adunături de caterisiți și eretici stiliști sau pretinși mărturisitori de catacombe, politicieni cu discurs anti-politic, corporatiști cu discurs anti-corporatist, nationaliști cu limba română violată de englezisme inepte,  îmbuibați cu conturi pe fiecare rețea socială existentă online dar protestînd că le sînt folosite datele private, trăind în situații necanonice cu femei sau chiar mai rău în desfrînări ale urîciunii, în timp ce caută locul de de sus sau din capul mesei pentru a înșela pe cei încrezători cu păruta lor profunzime și duhovnicie și a-i arunca pe stînci, la lupi sau în mormintele putreziciunii.

  • Și pentru ca nu cumva să fie treziți din delir se sfătuiesc cu vrăjmașul pentru a aduna în jurul lor doar acele cuvîntări care le confirmă bazaconiile (în sens tradițional, bazaconie= fărădelege). 

  • Își dau respect între ei și-și acordă autoritate unul altuia ca de la un bețiv la altul. 

  • Nu le pasă că împrăștie în ogorul ortodox cuvîntări sectante, idei și poziții ale fruntașilor eretici, că siluiesc cultura ortodoxă cu scîrnăvii produse în culturi care urăsc sfinții și pe Maica Domnului si care ne batjocoresc Sfînt Euharistie. 

  • Nu le pasă că frămîntă în aluatul prescurii ortodoxe sudorile și lepădările murdare ale ideologiilor urii și dezbinării și se scandalizează cînd cei păziți de sfinții filocalici le refuză paharul otrăvit în loc de Sfînt Potir și frămîntătura necrescută și murdară în în loc de Sf. Agneț.

  • Monahi, clerici și mireni înșelați de propria înșelăciune fiind putem ajunge să trăim o psihoză cu efecte spirituale devastatoare.

  • Putem ajunge să ne disociem de realitatea trîndăviei duhovnicești în care ne scăldăm și să ne îmbătăm cu slava deșartă suptă din laudele celor pe care îi înșelăm. Ajungem să ne zicem că păcatele noastre nu sînt destul de grave încît să ne încleșteze gura și să ne motiveze spre trăirea simplă a ascezei morale ortodoxe. 

  • Iar cînd vedem la lumina unui fulger sfînt realitatea ne „deprimăm” și iute căutăm să dăm vina pe alții pentru păcatele noastre.

  • E greu cuvîntul sfîntului fiindcă dacă medităm la el și-l actualizăm, ne dăm seama pe ce lume trăim. Ne putem descoperi printre cei descriși și ne putem simți neîndreptățiți ca bețivul care se scandalizează și-l înjură lovindu-l pe cel care-l pune la adăpost și-l îngrijește.

  • Dar bețivul se trezește și ține de el dacă vrea să-și depășească neputință și caută cu recunoștință ajutorul. 

  • Și eu, dacă mă recunosc în cuvîntul actualizat al sfîntului, mă pot îndrepta lăsîndu-mă cu recunoștință în brațele sfinților filocalici.

  • În legătură cu cele scrise mai sus, să ne amintim de părintele ascezei noastre - Marele Avva Antonie: 

„Cei proşti şi neiscusiţi iau în râs cuvintele şi nu vor să le asculte, dacă acestea vădesc nepriceperea lor, și vor ca toţi să fie ca ei.

La fel şi robii plăcerilor păcătoase se silesc șî sînt nerăbdători să-i arate pe toți ceilalţi, mai răi decât dînşii, căutînd să pară nevinovați în comnparație cu pe care îi arată plini de mulţimea relelor. 


Dacă într-un suflet slab se află păcatele acestea: 

        - desfrânarea, 

        - mândria, 

        - căutarea lacomă a plăcerii,

         - mânia, 

        - neastâmpărarea limbii, 

        - furia, 

        - uciderea, 

        - tînguirea cîrcotașului nemultumitor, 

        - invidia,

        - lăcomia,

        -  rapacitatea,

        - autocompătimirea,

        - minciuna,

        - plăcerea,

        - lenea, 

        - întristarea din desconsiderarea de sine,

        - lașitatea, 

        - slăbiciunea închipuită, 

        - ura, 

        - predispoziția de a învinui pe alții, 

        - slăbiciunea voinței, 

        - rătăcirea (autoînșelarea),

        - ignoranța voită,

        - înşelarea şi uitarea de Dumnezeu, 

        - sufletul acela se întinează şi se pierde.

Căci prin acestea şi prin cele asemenea acestora se osândeşte sărmanul suflet, care s-a despărţit pe sine de Dumnezeu.”

  • La vreme sfîntului erau de recunoscut prin faptul simplu ca se fereau de parcursul și rînduiala vieții mănăstirești. Azi tot după semnul acesta îi cunoaștem: fug de asprimea vieții, aleg mănăstirile care le oferă oportunităti de putere, faimă sau îmbuibare ori, în cazul preoților, din viața (adesea boemă să o numim delicat) de student sar direct în posturi de fală în marile orașe fără a-și asuma o ucenicie jertfelnică într-o parohie săracă pentru un timp consistent. Aceștia, în scurt timp vînează posturi administrative și „împingînd pe toți la o parte” „slujesc [..] pe la ușile celor bogați, nu mai puțin ca paraziții și aleargă [...] după aceștia ca niște robi, alungînd pe cei ce se apropie de dînșii.”

  • Aceste cuvinte grele ni le pune în față sfîntul Nil pentru a ne recunoaște dacă sîntem apucați de acest duh al trădării și a ne îndrepta. Și, cum spuneam, deși ele sînt nemijlocit adresate călugărilor și clerului ele pot fi și spre îndreptarea mirenilor căci problema aceasta a falsității și lipsei de ortodoxie autentică este de regăsit și în viața mirenească. Nici aici nu este îngăduit să fim falși, să ne prezentăm ca și cum am fi ortodocși cînd ne convine și apoi să fim oportuniști și înșelători.


___________________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 155

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu