Sfîntul Nil Ascetul- Cuvînt ascetic foarte trebuincios și folositor (III)

 

3. Iar cîţi dintre Iudei cinsteau această viață — şi aceştia sunt nepoţi ai lui Ionadab, — primindu-i pe toţi cei ce voiau să vieţuiască astfel, îi introduceau în aceeași petrecere. Ei locuiau pururea în corturi, înfrînîndu-se de la vin şi de la toate cîte ţin de vieţuirea molatecă, ducînd o viață sărăcăcioasă şi măsurată după trebuinţele neapărate ale trupului. Se îndeletniceau în schimb foarte mult cu deprinderile morale şi stăruiau mult în contemplaţie. 

De aceea se numeau şi Esei, numele arătîndu-i că sunt înţelepţi. Simplu spunînd, ei  înfăptuiau scopul filosofiei lor, întrucît faptele lor nu erau în contrazicere cu făgăduinţele.

Dar care era folosul acestor lupte şi al nevoinţei lor ostenicioase, odată ce tăgăduiau pe Hristos, orînduitorul luptei?

Căci şi aceştia îşi pierdeau răsplata ostenelilor, tăgăduind pe împărţitorul răsplăţilor şi al vieţii celei adevărate. De aceea şi ei au căzut din filosofie.

Căci filosofia este împreunarea bunelor moravuri cu cunoştinţa despre Cel ce este. 

Din aceasta însă au căzut şi Iudeii şi Elinii, respingînd înţelepciunea venită din cer şi încercînd să filosofeze fără Hristos, singurul care a arătat cu fapta şi cu cuvîntul, adevărata filosofie.(1)

Cugetare: 

• În acest capitol vedem că pietatea onestă, pusă cu atenție in practică deși este lăudabilă nu trebuie lipsită de Hristos. 

• Dar, lucru foarte important, sîntem informați și cu privire la schimbarea perspectivei asupra filosofiei. În prezența lucrării universale de mîntuire a Domnului Hristos filosofia se maturizează și primește un sens nepieritor.

_____________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 1, Editura Humanitas, București, 2008, p. 152