1. Dorul întins întreg spre Dumnezeu leagă pe cei ce-L au, cu Dumnezeu si întreolaltă.
2. Mintea, care a dobîndit dragoste duhovnicească nu cugetă despre aproapele cele ce nu se potrivesc cu dragostea.
3. Cel ce binecuvântează cu gura dar dispretuieste cu inima ascunde fătărnicia sub chipul dragostei.
4. Cel ce a dobîndit dragoste rabdă fără să se tulbure supărările si suferintele ce-i vin de la dusmani.
5. Singură iubirea uneste zidirea cu Dumnezeu si făpturile întreolaltă în acelasi cuget.
6. Dragoste adevărată a dobîndit acela care nu suferă bănuieli si vorbe împotriva aproapelui.
7. Cinstit în fata lui Dumnezeu si a oamenilor este acela care nu încearcă nimic pentru surparea dragostei.
8. De dragostea nefătarnică tine cuvîntul adevărat pornit din constiinta cea bună.
9. Cel ce aduce fratelui la cunostintă ocările altuia, ascunde pizma sub înfătisarea bunăvointei.
10. Precum virtutile trupesti îsi atrag slava de la oameni, asa cele duhovnicesti pe cea de la Dumnezeu.
Cugetare:
- 1 și 5. Cînd tînjim după Dumnezeu ne apropiem atît de cei care au același dor ca noi cît și de Dumnezeu. Nu e posibil sa ne apropiem de Dumnezeu dar să ne îndepărtăm de cei care, asemenea nouă, tînjesc cu adevărat și mistuitor după El.
- 2, 3 și 6. Cîtă vreme cugetăm despre semenii noștri doar ceea ce este în perfectă compatibilitate cu dragostea rămînem în lucrarea (ἐργασία -> ἐνέργεια ) dragostei duhovnicești. Dumnezeu vede în ascuns, dacă sîntem fățarnici degeaba afișăm chipul dragostei, tot cădem din lucrarea ei. Începutul oricărei lucrări este dragostea. Cunoaștem că sîntem lucrători în dragoste după cum gîndim și vorbim despre semenii noștri.
- 7. Pot rămîne integru înaintea oamenilor și onest în fața lui Dumnezeu dacă ceea ce gîndesc sau vorbesc ori fac nu surpă dragostea cum a fost descrisă mai sus.
- 8. Dragostea implică și datoria de a fi onest, neprefăcut. Uneori dragostea mă poate face incomod, dar dacă acest lucru este rezultatul gîndurilor, vorbelor și acțiunilor promite din conștință cea bună ma aflu în lucrarea curață a dragostei.
- 9. Însă dacă „port vorbele”, mă grăbesc să informez pe alții despre vorbele nepotrivite, slabe ale cuiva despre ei sînt lucrătorul patimilor (invidie, bîrfă etc). Ar trebui să ascund rușinea fratelui sau surorii mele căzute în bîrfă, nu să îi dau curs și să dau putere patimilor contaminînd pe alții.
- 10. Calitățile lumești și trupești aduc adesea laudă de la oameni. Calitățile duhovnicești aduc slavă de la Dumnezeu. Aceasta nu este o lucrare văzută de oricine și oricînd, cel mai adesea este discretă și ascunsă.
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 4, Tipografia Arhidiecezană, Sibiu, 1978, p. 3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu