joi, iunie 17, 2021

Sfîntul Teolipt al Filadelfiei- Despre lucrarea cea ascunsă întru Hristos (IX)





9. Să nu părăsești rugăciunea din grija neputinței nici măcar o singură zi pînă ce mai răsufli, ci auzi pe cel ce zice : "Cînd sunt slab, atunci sunt tare" (2 Cor. XII, 10). Caci făcînd așa, te vei folosi mai mult si rugaciunea te va ridica îndată, cu împreuna-lucrare a harului. Fiindcă unde este mîngîierea Duhului, neputința si trîndăvia nu rămîn.(1)



Cugetare:

  • Uneori credem că există situații în care nu putem să ne rugăm. 

  • Cele mai des întîlnite sînt: nu am starea cuvenită, sînt prea nervos/nervoasă, tocmai am păcătuit, sînt obosit, nu mă pot concentra, nu am condițiile necesare, sînt bolnav și nu pot să mă ridic pentru îngenunchieri ori metanii, nu am carte după care să citesc, vreau altă rugăciune decît cea primită de la duhovnic și nu mă regăsesc în canon, sau îmi stabilesc angajamente mari, mai severe decît posibile  și neîmplinindu-le de repetate ori sînt dezamăgit și altele asemenea. 

  • Poate că uneori am decis că mă rog mai tîrziu în aceeași zi sau în următoarea.

  • Poate uneori multele pagini de citit nu ar putea fi parcurse din motive reale și întemeiate

  • Dar rugăciunea mea scurtă ar trebui să constituie fundalul conștiinței mele, fie ea simplul „Doamne miluiește!” fie „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!”- după cum îmi este canonul.

  • Înșelăciunea în care pot să cad este dată de neliniștea intensă, umbrită de dispreț de sine, că nu am făcut ceea ce era posibil să pot citi rugăciunile, motiv pentru care mă demobilizez într-atît încît slăbesc sau chiar încetez să fac rugăciunea perseverentă (numită așa de noi pînă ajunge rugăciune neîncetată).

  • Însă cînd eu slăbesc sub asaltul obositor al lumii si al deficiențelor mele, îmi slăbește și capacitatea de a bloca lucrarea harului asupra mea prin ideile, conceptele și opiniile mele.

  • De aceea spune Sf. Apostol că de fapt sînt tare fiind slab.

  • Versetul citat (2Cor. 12,10) este așa:

    „ De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.”


  • Cînd sînt sleit de slăbiciunea trupui, necazurile vieții, oboselile și anxietățile profesiei, efectele politicii asupra vieții mele, prigoana oamenilor răi și a incompetenților atunci fundalul rugăciunii scurte se apropie de prim-planul duhovnicesc. Susține ferm atît planul emoțional cît și cel rațional, adică afectele și emoțiile, respectiv noemele și intelectul meu.

  • Asta, desigur, dacă am înălțat și consolidat anterior acest fundal, altfel e necesar să ne străduim ceva mai intens, dar fără ca astfel să fim lipsiți de beneficiile rugăciunii.

  • Chiar și cînd fundalul acesta al rugăciunii este neclintit avem nevoie de mișcarea voinței, de străduință.

  • Aceasta este caracteristica ortodoxiei: „împreună-lucrarea harului”.

  • Harul dizolvă puterile neputințelor și ale lenii fără ca prin aceasta, în mod obligatoriu, să modifice circumstanțele lumești.

______________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 4, Editura IBMBOR, București, 1977, p. 73


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu