sâmbătă, iunie 26, 2021

Ilie Ecdicul - Capete morale (VII)

 






20. Partea nerațională a sufletului se împarte în șase, adică în cele cinci simțuri și în cuvîntul rostit. Acesta, cînd e nepătimaș, se împarte împreună cu cel pătimaș în chip neîmpărțit. Dar cînd se află pătimaș, primește întipărirea păcatului aceluia. 

21. Nici trupul nu se poate curăți fără post și priveghere; nici sufletul, fără milă și adevăr. Dar nici mintea fără vorbirea cu Dumnezeu și fără vederea Lui. Acestea sunt perechile cele mai însemnate în aceste lucruri.(1)



Cugetare:

Detalieri la paragraful 20:

  • Comunicarea este chiar prin cuvîntul care o desemnează un act de punere în comun a ceva.
  • Există legătură lingvistică între cuvintele comun, comunicare, comuniune și cuminecare. Desigur exista și legătură rațională.
  • Cînd vorbesc în mod nepătimaș cu semenul meu, pun la comun această nepătimire.
  • Și cel pătimaș propune patima prin cuvintele sale, o țintește spre spațiul comun.
  • Dumnezeu este omniprezent dar patimile nu sînt. 
  • Ele sînt răspîndite și comune, dar nu omniprezente și atotputernice.
  • Fiindcă Dumnezeu este omniprezent chiar și în cel nebotezat există premise ca puterea nepătimirii să găsească corespondent și să fie acceptată ca valoare. 
  • Cu atît mai mult în cel pecetluit cu Sfintele Taine ale Botezului și ale Mirungerii.
  • Dar dacă rostesc cuvintele virtuții avînd gînduri pătimașe mă voi contamina mai degrabă de împătimirea semenului cu care am la comun împătimirea decît îl voi îndrepta pe el.
  • Nu mai pot sluji binele pe care mi-am propus să îl slujesc fiind subminat în profund de propriile păcate. 
  • Să nu uităm însă, că vorbim de lucrarea omenească, nu înseamnă că Dumnezeu nu lucrează în semenii mei prin mine, ci odar că eu nu colaborez cu El.

La paragraful 21:
  • Adevărul este că odată luat în serios paragraful acesta și pus în practică nu mai avem nevoie de alte îndrumări.
  • Prin practica acesta ne contopim cu calea filocalică, generăm filocalie, devenim filocalia.
  • Rînduială omului filocalic este simplu de aflat: - pentru trup - post și priveghere; - pentru suflet - milostenie și căutare/găsire/acceptarea Adevărului; - pentru minte - vorbirea cu Dumnezeu și vederea Lui.
  • Postire după rînduiala dată de duhovnic, priveghere sau osteneala rugăciunii perseverente întinsă spre de toată vremea.
  • Milostenia se face din bunurile materiale încredințăte de Dumnezeu nouă. Cel bogat a primit multe spre administrare, e chemat să facă milostenie, cel sărac nu e lipsit de această putere, el face milosteni din cîte i-a încredințat Dumnezeu și contează puținul lui cît multul dat de altul.
  • Căutarea și acceptarea adevărului este pentru noi, căutarea lui Hristos. Știm că adevărul e persoană pentru noi, e Fiul din vecie: „Eu sînt Calea, Adevărul și Viața”. Îl căutăm în slujbe, în lecturile Părinților, în comuniune cu alți căutători dar și în toate felurile în care găsim putința de a lua folos.
  • Cele de mai sus aduc concomitent și vorbirea cu Dumnezeu. Aceasta nu e acceptată de noi ca fiind doar rostire ci chiar și prezentă Lui în Sfintele Taine și în rugăciuni. Tot acolo e și vederea lui Dumnezeu.


__________________ 1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 4, Editura IBMBOR, București, 1977, p. 284

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu