marți, iunie 08, 2021

Sfîntul Teolipt al Filadelfiei- Despre lucrarea cea ascunsă întru Hristos (IV)

 



4. Ieși din toate cele ale simțirii și părăsește legea trupului. Și legea duhovnicească se va înscrie în cugetarea ta. Căci precum cel ce umblă în Duh nu împlinește poftă trupului, după apostol, așa și cel ce a ieșit din simțuri și din cele ale simțurilor, adică din trup și din lume, ajunge să umble în Duh și în cele ale Duhului. Învață această din cele ce a făcut Dumnezeu lui Adam înainte de neascultare.(1)


Cugetare:

  • Legea trupului vs Legea duhovnicească 

  • Prin lege, în modelul filosofic patristic înțelegem acele concepte care ne definesc gîndirea și în consecință conduita.

  • Legea determină coordonatele în care gîndirea, cuvintele și faptele noastre se pot manifesta.

  • În consecintă legea trupului ne obligă să ne mișcăm între pereții labirintului creat de nevoi trupești și prin aceasta să facem din ele singurul nostru orizont. E ca și cum ne-am petrece viața într-un labirint și, prin urmare, tot ce vedem e drum îngust, ziduri și cotituri pline de incertitudini. Mișcările noastre sînt exclusiv pe orizontală: stînga, dreapta, înainte și înapoi. Putem doar privi în sus. Dar și atunci vedem doar atît cer cît ne permite îngustimea culoarului pe care ne aflăm.

  • Legea duhovnicească, pe de altă parte, adaugă dimensiuni și direcții acestor coordonate. Păstrînd metafora labirintului, legea duhovnicească nu are nevoie să ne transporte cu succes prin labirintul trupesc, nici nu face actul violent are dărîmării labirintului trupului ci dă capacitatea de a zbura lin. Dă înălțare peste ziduri. Și pe măsură ce aceasta se realizează zidurile neatinse și labirintul nerezolvat rămîn sub noi, relevante atît cît le privim dar fără puterea de a ne mai determina orizontul, cunoașterea și înțelegerea.

  • De la înălțimea potrivită este ușor să fie găsit și traseul ideal care înlătură misterul labirintului.

  • Cînd ne luăm libertatea de a nu urma poftele trupului. Adică, atunci cînd decindem să ne eliberăm de tiranica înrobire a poftelor trupești învățăm să ne ridicăm și începem să tînjim a zbura. 

  • Desigur, a învăța zborul e un proces de durată. Aduce cu sine nenumărate salturi fericite și căderi marcate de durere. Pe care le uităm cînd știm a zbura așa cum mergem, fiindcă am uitat căderile și îmbucurările prin care am trecut cînd am învățat să mergem.

  • Cînd învățăm să trăim neîntrerupt după legea duhovnicească ajungem să trăim în coordonatele Duhul Sfînt.

________________
1) Stăniloae, Dumitru, Filocalia, vol. 4, Editura IBMBOR, București, 1977, p. 70

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu